Cum platim pentru greselile stramosilor

“Teoria genealogica pare sa corespunda unei cunoasteri pe care cultura noastra a pierdut-o. O cunoastere ascunsa de vasta refulare in care materialismul a izolat spiritul. Transgenerationalul se afla la temelia culturii noastre. Asa cum am vazut, urma lui e intiparita in miturile noastre, in toate lucrurile care constituie leaganul cultural al Occidentului, ca sunt biblice sau grecesti. Iar scopul acestei carti este de a pune in lumina elementele care, mai ales in existenta individuala, dar, uneori, si in cea colectiva, arata cum lucreaza principiul genealogic. In acest scop, am discutat cu cercetatori, cu barbati si femei care, fiecare in domeniul sau, au descoperit si au conceptualizat transgenerationalul. Ansamblul rezuma esentialul lucrurilor pe care le-am invatat impreuna cu ei.

Am inceput cu Didier Dumas, pentru ca intalnirea cu el este cea care mi-a starnit dorinta de a face cercetari legate de acest subiect. Al doilea capitol explica ce este o fantoma, pornind de la studiile efectuate de Nicolas Abraham si de Maria Trok, care au si inventat conceptul. Am adaugat si tema „cosmarurilor genealogice” evocate de studiile lui Nathalie Zajde, psiholog si cercetator universitar, referitoare la urmasii supravietuitorilor Holocaustului si de studiile psihanalistei Anne Ancelin Schutzenberger, care s-a preocupat de importanta istoriei cu I mare in inconstientul si destinul familial. Al treilea capitol vorbeste despre raspandirea conceptelor lui Abraham si Trok in unele terapii. Este prezentat acolo un nou gen de terapie, psihogenealogia, descrisa de unul dintre acesti noi practicieni, Carole Labedan. Capitolul patru abordeaza o intalnire cu un psihanalist neobisnuit modalitate aparte a repetitiilor de tip genealogic: repetarea cifrelor sau a datelor. Sunt prezentate marturiile unor medici si clinicieni: dr. Monique Bydlowski, prof. Ghislain Devroede si Anne Ancelin Schutzenberger, care au studiat aceste repetitii intr-un cadru spitalicesc, evidentiind astfel ceea ce dr. Josephine Hilgard a numit, in 1953, sindromul aniversar. Capitolul cinci ii da cuvantul lui Willy Barral, un psihanalist de copii format de Francoise Dolto, care arata ca, in practica clinica pediatrica, transgenerationalul este o „evidenta simbolica”. Capitolul sase este consacrat femininului, sexualitatii femeii dimensiunii ei transgenerationale, asa cum le concepe prin practica sa clinica un medic ginecolog si acupunctor, Daniele Flaumenbaum. In incheierea acestei carti, capitolul sapte prezinta functia paterna care, in momentul in care scriu aceste randuri, este subiectul asupra caruia lucreaza Didier Dumas.”