Detectivii timpului 7: Alexandru cel Mare, suspect de regicid

    Tradusa in premiera in Romania, seria de carti “DETECTIVII TIMPULUI” se bucura de un mare succes in Germania unde multi profesori o recomanda elevilor lor. Volumele sunt concepute ca niste romane politiste, pline de mister care-i transporta pe copii in trecut.  Povestile se bazeaza pe evenimente istorice reale. La finalul fiecarei carti, copiii vor gasi un glosar de termeni istoriciimportanti referitori la perioada respectiva. Seria “DETECTIVII TIMPULUI” cuprinde 10 carti recomandate copiilor peste 9 ani.
    Cum traiau oamenii in Egiptul Antic sau pe vremea lui Alexandru cel Mare? Cum se imbracau, ce obiceiuri aveau Cezar, Tutankamon sau Marco Polo? Sunt doar cateva din informatiile pe care copiii le pot afla in timp ce vor face pe detectivii alaturi de eroii acestor carti pline de aventuri. Autorul seriei, Fabian Lenk este un scriitor renumit de romane de mister si suspans pentru copii. El propune parintilor si copiilor o noua metoda ca sa faca istoria materia favorita a copiilor. Mai mult, romanele politiste sunt excelente pentru antrenamentul mintii!
    Detectivii timpului 7 – Alexandru cel Mare, suspect de regicid: Julian, Kim si Leon calatoresc prin timp pe urmele raufacatorilor. Insa calatoriile in timp nu sunt deloc lipsite de pericole… Aigai – 336 inainte de Hristos. Regele Filip al II-lea plateste cu viata pretul pentru o reprezentatie de teatru. Oare in spatele crimei se afla fiul sau, Alexandru cel Mare? Detectivii timpului cerceteaza cazul si isi dau verdictul repede: teatru nu se joaca doar pe scena.
    Fragment din romanul „Detectivii timpului 7: Alexandru cel Mare, suspect de regicid” de Fabian Lenk:
    “— Iar acela trebuie sa fie Filip al II-lea, isi dadu Leon cu parerea si scruta cu privirea tribuna spectatorilor.
    Uralele erau zgomotoase in randurile spectatorilor, desi regele nici nu pusese piciorul inca in teatru.
    Leon isi indrepta privirea din nou catre cei doi barbati. Acum se oprisera in imediata vecinatate a prietenilor nostri.
    Regele barbos purta o coroana din frunze de stejar aurii pe cap si peste chiton avea un himation din material rosu-rubiniu. Pielea chipului si nasului sau carnos era plina de puncte negre si zbarcita precum trunchiul unui maslin. Numeroase cicatrice dadeau de inteles ca Filip fusese ranit de mai multe ori pe campul de lupta. Cea mai mare cicatrice se intindea peste ochiul drept, ale carui pleoape erau lipite.
    Ochiul ramas teafar il masura pe Alexandru cu rautate.
    — Esti un las flescait si fara urma de barbatie! ii arunca regele fiului sau. Un amarat de baiat al mamei! Si ia aminte: ma port cu mama ta asa cum poftesc! Caci aici eu am ultimul cuvant, iar tu imi vei da ascultare!
    — Esti nedrept cu Olympia! replica Alexandru furios. Nu a meritat asa ceva. Si nu e nevoie de mare curaj ca sa injosesti o femeie!
    — Cum iti ingadui? se rasti Filip la el. Vom mai vorbi noi mai incolo despre asta, nimicule!
    Se vedea clar ca se stapanea, afisa un zambet fals pe chip si, impreuna cu Alexandru, trecu pe langa prietenii nostri, indreptandu-se catre orchestra. Uralele se intetira cand regele facu semn cu mana publicului.
    Doar una dintre garzi ii urma pe cei doi, in timp ce restul se indreptau spre loja. Era un barbat tanar si musculos cu barba, inalt de vreo doi metri si lat in umeri, care se misca, in ciuda staturii sale, cu agilitatea unei pisici salbatice. Mana stanga o tinea pe manerul sabiei.
    Leon se uita nervos in jur. Era atacatorul ascuns in multime? Soldati vegheau pretutindeni…”