Tocmai Tito, cel care i-a sugerat lui Stalin sa creeze Cominformul, a ajuns sa-si atraga rapid furia URSS. Indepartarea lui temerara de „modelul sovietic” a fost pedepsita cu conspiratii amenintatoare ale „partidelor fratesti”. Pentru Dej, zelos slujitor al Kremlinului, Tito era „cel mai rau dusman al socialismului”… pina la moartea lui Stalin.
Cei mai virstnici dintre romani isi amintesc cu siguranta ca la manifestatiile organizate de regimul comunist (1 mai, 23 august, 7 noiembrie) in 1949-1953 aparea si un tandem grotesc: un Tito, nespus de gras si ornat cu tot felul de tinichele colorate, dus in lat de un caricatural Unchi Sam. Tandemul era cu atit mai neobisnuit cu cit, in anii 1945-1948, maresalul Iosip Broz Tito – conducatorul Partidului Comunist din Iugoslavia si al Republicii Populare Federative Iugoslave – facuse figura de mic Stalin al Balcanilor, presa sovietica si cea din tarile zise de democratie populara” incarcindu-l de elogii pe liderul de la Belgrad. […]
Documentele publicate in volumul de fata ilustreaza linia urmata fidel de regimul comunist din Romania – linie trasata, in realitate, de Kremlin. Aceste documente, provenite in cea mai mare parte din arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist din Romania (fondurile Cancelarie, Relatii Externe, Propaganda si Agitatie), reflecta dezbaterile, hotaririle si masurile luate pentru ca PMR sa se alinieze la pozitia sovietica si sa combata clica titoista”.
Fragment din cartea „Schisma rosie” de Florin Constantiniu, Adrian Pop
„Primele semne ale schismei
Cei mai virstnici dintre romani isi amintesc cu siguranta ca la manifestatiile organizate de regimul comunist (1 mai, 23 august, 7 noiembrie) in 1949-1953 aparea si un tandem grotesc: un Tito, nespus de gras si ornat cu tot felul de tinichele colorate, dus in lat de un caricatural Unchi Sam. Tandemul era cu atit mai neobisnuit cu cit, in anii 1945-1948, maresalul Iosip Broz Tito – conducatorul Partidului Comunist din Iugoslavia si al Republicii Populare Federative Iugoslave – facuse figura de mic Stalin al Balcanilor, presa sovietica si cea din tarile zise de democratie populara” incarcindu-l de elogii pe liderul de la Belgrad. […]
Documentele publicate in volumul de fata ilustreaza linia urmata fidel de regimul comunist din Romania – linie trasata, in realitate, de Kremlin. Aceste documente, provenite in cea mai mare parte din arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist din Romania (fondurile Cancelarie, Relatii Externe, Propaganda si Agitatie), reflecta dezbaterile, hotaririle si masurile luate pentru ca PMR sa se alinieze la pozitia sovietica si sa combata clica titoista”.
Fragment din cartea „Schisma rosie” de Florin Constantiniu, Adrian Pop
„Primele semne ale schismei
Maresalul Tito continua sa ia initiative in contradictie cu interesele si dorintele Moscovei atit in relatiile cu Albania (unde voia sa trimita o divizie iugoslava), cit si cu comunistii greci (pe care voia sa-i ajute). Declaratia lui Gh. Dimitrov despre o posibila federatie balcanica in care, alaturi de statele de democratie populara, sa fie cuprinsa si Grecia a atras o critica in paginile Pravdei si convocarea la Moscova a liderilor iugoslavi (au sosit Kardelj si Djilas) si a celor bulgari, condusi de Gh. Dimitrov. Milovan Djilas a lasat o descriere antologica a acestei intilniri tripartite in cursul careia Dimitrov, leul de la Leipzig, a fost mustrat de Stalin ca ultimul elev indisciplinat.
Este de retinut faptul ca, in focul discutiei, Stalin a lansat ideea organizarii a trei federatii: iugoslavo-bulgara, in care urma sa intre si Albania, ungaro-romana si cehoslovaco-poloneza. Potrivit informatiilor lui Milovan Djilas, cele trei federatii urmau sa fie incluse in URSS: federatia cehoslovaco-poloneza in Bielorusia; federatia ungaro-romana in Ucraina, iar cea iugoslavo-bulgara in RSFS Rusa. Asa cum se poate constata, in fiecare federatie exista un mar al discordiei: intre Iugoslavia si Bulgaria se afla problema Macedoniei bulgare; intre Romania si Ungaria, vechea problema a Transilvaniei; intre Cehoslovacia si Polonia, cea a Teschenului. Stalin avea astfel certitudinea ca, atita timp cit nu erau incluse in URSS, cele trei federatii, slabite din interior de litigii teritoriale, nu puteau periclita in vreun fel interesele de securitate ale Uniunii Sovietice.
Aceste planuri ale lui Stalin nu au ajuns sa devina realitate din pricina rebeliunii lui Tito, o rebeliune provocata de chiar intentia Kremlinului de a-l aduce la ordine.”
Codul cartii: COM978-973-7841-37-7
