O iarna printre gheturi este o nuvela care, practic, se dovedeste a fi schita romanului „Capitanul Hatterus”.
La fel ca in toate operele lui Jules Verne, autorul ofera prilejul de a reflecta la valorile vietii: relatiile puternice de familie, iubirea, demnitatea umana, curajul si capacitatea de a sari in ajutorul altor oameni aflati in pericol, dorinta omului de a supravietui in medii ostile, de a calatori si de a descoperi.
Antiteza dintre oamenii morali si indivizii care se dezumanizeaza prin faptele lor subumane, este remarcabil expusa.
La fel ca in toate operele lui Jules Verne, autorul ofera prilejul de a reflecta la valorile vietii: relatiile puternice de familie, iubirea, demnitatea umana, curajul si capacitatea de a sari in ajutorul altor oameni aflati in pericol, dorinta omului de a supravietui in medii ostile, de a calatori si de a descoperi.
Antiteza dintre oamenii morali si indivizii care se dezumanizeaza prin faptele lor subumane, este remarcabil expusa.
Fragment:
„Planul lui Jean Cornbutte era simplu. Se gandea ca va face mai intai o escala in Insulele Feroe, unde vantul ce sufla dinspre nord ar fi putut sa-i poarte pe naufragia?i. Apoi, daca s-ar fi convins ca acestia nu se adapostisera in niciun port din zona aceea, s-ar fi indreptat sa cerceteze dincolo de marea Nordului, sa scotoceasca toata coasta de apus a Norvegiei, pana la Bodoe, locul cel mai apropiat de naufragiu, si, daca trebuia, chiar mai departe. In schimb, Andre Vasling era de parere ca, dimpotriva, ar fi trebuit sa exploreze mai curand coastele Islandei. Dar Penellan interveni spunand ca atunci cand avusese loc catastrofa, vijelia venea dinspre apus, si, sperand ca naufragiatii nu fusesera purtati catre haul Maelstromului, se putea presupune ca ei fusesera arunca?i pe coasta Norvegiei.”
Codul cartii: ADR978-606-8271-88-0
