Din cuprins:
? Modelul cosmologic al lui William Blake;
? Milton;
? Preface;
? Book the first;
? Book the second
|
Poemul Milton reprezinta cheia fundamentala pentru descifrarea operei lui Blake in ansamblu. Milton este un poem epic, scris si ilustrat intre 1804 si 1810. Eroul sau, John Milton, se intoarce din paradis – pretext pentru Blake sa exploreze relatiile dintre scriitorii in viata si predecesorii lor. Cita vreme zaboveste pe pamint, Milton este adus laolalta cu aspectul sau feminin, Ololon. Poemul descrie evolutia inspre uniunea apocaliptica dintre vii si morti, realitatea interioara si cea exterioara, barbat si femeie. Prefata la Milton include poemul „And did those feet in ancient time” transformat in versuri ale imnului Jerusalem. Cartea I incepe cu invocarea muzelor, construita dupa modele clasice de felul celor folosite de Homer si de John Milton in Paradisul pierdut.
Blake a creat o geniala cosmologie dominata de viziunea integratoare a ceea ce este numit „sincro-istoria” (trecut – prezent – viitor in simultaneitatea perspectivei eternului). Blake ne invita la o viziune in trei subdiviziuni temporale (trecut – prezent – viitor ca vectori ai perceptiei integrale).
|
Cosmosul blakean este astfel un rezervor arhetipal de forme-modele, acesta fiind identic cu persoana lui Los-Urthona (Fiul-Logosul: Los ca Timp al monadei Materie-Spirit, i.e. al monadei care contine, pe linga Spirit, si sfera creata dupa caderea celor patru Zoa: materia; si Urthona ca Timp-Spirit). Coleridge afirma in acest context ca Shakespeare (ca romantic avant la lettre, impreuna cu Dante) ne da „istoria spiritelor”: el contempla „Ideile, singurele in care sint cuprinse conditii si consecinte ad infinitum.”155 Noua mitologie a romanticilor si cosmologia lui Blake in mod special sint astfel o incercare de a cunoaste absolut universul vizibil si cel presupus, cosmomiturile fiind o sursa fundamentala pentru explorarea trecutului foarte indepartat al omenirii (geneza cosmica), dar si pentru prospectarea viitorului (profetiile privind viitorul infinit). Blake a imbratisat aceste doua dimensiuni universale (trecutul si viitorul) creind o geniala cosmologie dominata de viziunea integratoare a ceea ce am numit „sincro-istoria” (trecut-prezent-viitor in simultaneitatea perspectivei eternului).
|
Editia nu este ilustrata, cu exceptia unor scheme.
Fragment din cartea „Cartile profetice iluminate. Milton” de William Blake
„Scrierile Furate si Pervertite ale lui Homer si Ovidiu, ale lui Platon si Cicero, pe care toti Oamenii sint datori sa le dispretuiasca, au fost prin viclesug ridicate impotriva Sublimului din Biblie; insa atunci cind Noul Ev va Vorbi-n tihna, toate lucrurile vor fi indreptate, si-acele Opere Marete ale stramosilor mai Inspirati in chip lucid si sincer isi vor primi locul cuvenit, si Fiicele Memoriei vor deveni Fiicele Inspiratiei. Shakespeare si Milton au fost amindoi staviliti de boala si molipsirea generala venind dinspre naivii greci si latini, sclavii Sabiei.
Desteptati-va, O Tineri ai Noii Ere! sfruntati Lacheii nechemati! Fiindca-avem Lachei in Tabara, la Curte si-n Universitate care, de-ar putea, la nesfirsit ar domoli Razboiul Mintii si-ar prelungi Razboiul Trupului. Pictorilor! pe voi va chem. Sculptori! Arhitecti! Nu lasati Neghiobii spilcuiti sa va fringa puterile prin rasplatile promise pentru lucrari demne de dispret , ori prin costisitoarele mariri, aduse doar de dragul popularizarii, in care ei prefac lucrari de acest fel; credeti in Hristos si Apostolii sai, ca exista o Speta de Oameni ce nu gasesc in altceva placere decit in Nimicire. Nu avem trebuinta de Modele, nici de la Greci si nici de la Romani, doar daca vom fi drepti si sinceri cu inchipuirile noastre insesi, acele Lumi ale Veciei in care vom trai apururi in Iisus, Domnul nostru. ”
