Studiile din acest volum constituie nu doar o sinteza a perspectivei jungiene asupra alchimiei, dar si o binevenita prega- tire pentru cercetarile aprofundate intreprinse de catre Jung in Mysterium Coniunctionis, Psihologie si alchimie si Aion. Plecand de la reprezentanti faimosi ai alchimiei („Paracelsus ca fenomen spiritual”; „Viziunile lui Zosimos”), de la simboluri specifice („Spiritul Mercur”, „Arborele filosofic”), dar si de la principiile alchimiei chineze („Comentariu la Secretul Florii de Aur”), Jung vede in limbajul si simbolistica alchimice locul unor proiectii a arhetipurilor din inconstientul colectiv. Din aceasta perspectiva, gesturile „filosofilor” oculti, de decantare si transformare a materiei, nu mai pot fi intelese doar ca niste experimente cu rezultate indoielnice (cum ar fi producerea aurului), ci mai curand ca niste procese de perfectionare interioara, de individuare. La fel de bogata in simboluri ca religia, mitologia sau visul, alchimia, „atat de sterila pentru chimist, este pentru noi – spune Jung – o ade- varata mina de aur, bogata in materiale care contureaza o imagine edificatoare a structurii inconstientului”.
Natura nu este numai materie; ea este si spirit. Este marele merit al lui Paracelsus ca a accentuat „lumina naturii”, spiritul natural a carui actiune stranie si importanta o putem observa in manifestarile inconstientului. Inconstientul nu se limiteaza doar la procesele instinctelor si reflexelor, ci merge si dincolo de constiinta, anticipand, in simbolurile sale, procese viitoare ale constiintei. De aceea el este la fel de mult si un supraconstient. – C.G. Jung
La analiza si elucidarea mentalitatii alchimice, psihologia are un cuvant important de spus; caci ceea ce a produs alchimia ca fantasmagorii absurde – asa cum i se par chimistului – psihologul recunoaste a fi material psihic. Acest material este identic cu acele formatiuni fantasmatice pe care le mai putem detecta si azi la oameni sanatosi si bolnavi care nu au auzit niciodata de alchimie. Locul de origine al acestor reprezentari este inconstientul colectiv. – C.G. Jung
Fragment din „Opere complete”, volumul 13: „Studii despre reprezentarile alchimice” de C.G. Jung:
„Dragonul, respectiv sarpele, reprezinta inconstienta initiala, caci acestui animal ii place, dupa cum spun alchimistii, sa stea „in cavernis et tenebrosis locis”. Aceasta inconstienta trebuie jertfita; abia atunci se poate gasi intrarea in cap, adica spre cunoasterea constienta. Aici se desfasoara din nou lupta universala a eroului impotriva dragonului, la al carei sfarsit victorios rasare de fiecare data soarele, deci constiinta se lumineaza si percepe, dupa cum descrie textul lui Zosimos, ca procesul de transformare are loc in interiorul templului, adica al capului. Este intr-adevar omul interior, prezentat ca homunculus, cel care parcurge etapele de transformare de la cupru la argint si pana la aur. Aceste etape corespund unei inaltari treptate a valorii.
I se pare straniu omului modern ca tocmai omul interior si esenta spirituala presupusa de el sa fie reprezentate prin metale. Nu se pune la indoiala faptul istoric, si nici nu este vorba despre o reprezentare specifica numai alchimiei. Astfel se relateaza de pilda despre Zarathustra ca a primit de la Ahura Mazda intr-un pahar bautura omnistiintei. Dupa aceea a vazut intr-un vis un pom cu patru ramuri din aur, argint, otel si aliaj feros. Pomul corespunde exact pomului de metal din alchimie, lui arbor philosophica, acesta reprezentand cresterea spirituala pana la revelatia suprema. Metalul rece si mort ni se pare, ce-i drept, a fi opusul par excellence al spiritului – dar cum este atunci cand spiritul e la fel de mort ca plumbul sau cuprul? Un vis poate atunci sa spuna, de exemplu: cauta-l in plumb sau in mercur! Caci ii pare oportun naturii sa incite constiinta la o amplificare si luminare mai mare, drept care se foloseste de dorinta permanenta a omului de a avea metale, mai cu seama pe cele scumpe, si il determina sa le caute si sa le cerceteze posibilitalile. In timpul acestei indeletniciri el poate sa isi dea seama ca in minele lui nu se afla numai filoane de minereu, ci si spiridusi si ca in plumb sta ascuns fie un demon periculos, fie un porumbel al Sfantului Spirit.
Diversi alchimisti au parcurs, dupa cum s-a dovedit, acest proces de cunoastere pana la un astfel de grad, incat numai un perete despartitor subtire ii mai separa de constienta psihologica. ChRISTIAN ROSENCREUTZ se mai afla de aceasta parte a pragului, insa Faust al lui GOETHE e deja dincolo si zugraveste de aceea o problema psihologica ce se ridica atunci cand „omul interior” – acea figura mai mare care se ascundea inainte in aceea mai mica a homunculusului – trece dincolo in lumina constiintei, si deci in opozitie cu Eul de pana atunci (homo animalis).”
Codul cartii: TRE978-606-40-0289-1
