Zei scapati din lesa – Cartea I-a din seria Zei scapati din lesa
Zeii scapati din lesa este un roman inedit, in scrierea caruia imaginatia a avut puterea de a transcende limitele temporale. Eliot Hooper nu-si doreste nimic mai mult decat o viata obisnuita si linistita. Totusi, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ, iar atunci cand Virgo, o zeita a Zodiacului, ajunge pe planeta noastra… tot ceea ce Eliot stie despre viata este pe cale sa se schimbe. Lui Virgo i s-a interzis comunicarea cu muritorii, dar asta nu o impiedica sa-l implice pe Eliot in treburile ei cotidiene. Thanatos, zeul malefic al mortii, scapa de sub control si incepe sa provoace haos pretutindeni, asa ca Eliot si Virgo pleaca in cautarea lui Zeus. Zeul zeilor si ceilalti olimpieni vor trebui sa li se alature in lupta, deoarece numai ei au mijloacele potrivite pentru a i se impotrivi lui Thanatos. Oare va reusi Eliot sa-i convinga si sa treaca peste propriile frici, sa devina un salvator al lumii zeilor si a celei apartinand oamenilor?
Din seria Zei scapati din lesa fac parte volumele:
Fragment din cartea „Zei scapati din lesa” de Maz Evans:
„- Nu-mi vine sa cred ca ai prefera sa stai aici cu nasul ala mare varat in cartile tale prafuite decat sa vii cu noi in cautarea Pietrelor Haosului, zise Afrodita bosumflata. Doar pentru ca arati ca o pensionara, asta nu inseamna ca trebuie sa te comporti ca atare.
Cu toate ca-l durea sufletul sa o contrazica pe Afrodita, Elliot ajunsese la concluzia ca aceasta se purta exagerat de urat cu sora ei. In mod normal, Atena ar fi fost cea mai frumoasa fata din lume: era slabuta, isi purta parul negru ca abanosul prins in coc, ochii ei mari si caprui radiau inteligenta si gratie pe deasupra ramelor ochelarilor. Dar Elliot era convins ca toate celelalte fete aratau ca niste carpe in comparatie cu Afrodita.
– Sunt un profesor foarte apreciat, spuse Atena mandra. Nu toti suntem asa de norocosi ca tine sa ne jucam de-a mama si de-a tata. Unii dintre noi chiar contribuim la evolutia societatii muritorilor.
– Eu le ofer muritorilor frumusete si bucurii, ii raspunse Afrodita. Bine ca tu le dai niste carti de doi bani. Si te-am vazut eu cum trisezi la concursurile alea la televizor…
– Nu e adevarat! se apara Atena. Am castigat toate concursurile pe drept.
– Da, cum sa nu, ranji Afrodita. Bine, cand ai la dispozitie cateva mii de ani sa tot stai cu nasul in carti, orice idiot i-ar fi batut pe acei bieti muritori.
– Nu chiar orice idiot, zise Atena, uitandu-se drept in ochii surorii sale.
– Fetelor, chiar nu-i timp de cearta, incerca Zeus sa intervina. Trebuie sa punem mana pe Pietrele Haosului si sa-l aruncam pe Thanatos inapoi in temnita. Suntem o echipa. Am nevoie de ajutorul vostru.
– Da, tata, dar intelegerea asta a ta cu Hypnos – doar nu crezi ca a fost cea mai inteleapta decizie, nu? il intreba Atena, strafulgerandu-l cu privirea.
– Ce mai conteaza? zise Afrodita, dand ochii peste cap. Ce spui, sclifosito, ne ajuti ori ba?
– Ba, se incapatana Atena.
Afrodita dadu sa o ia din nou la rost pe sora ei, dar tatal ei ii puse mana pe umar si o opri.
– Sigur, ne-ar fi prins bine ajutorul tau, scumpa mea, zise Zeus. Dar nu inseamna nu.
Afrodita isi musca limba, iar Zeus o impinse spre usa. Elliot nu avea frati, dar vazuse suficient la altii cat sa stie cum statea treaba. In plus, daca Atena i-ar fi putut ajuta sa gaseasca Piatra Pamantului, avea nevoie de ea in echipa lui.
– Imi pare rau ca nu vrei sa vii cu noi, Atena, zise el.
– Si mie imi pare rau, Elliot, dar iti doresc tot binele din lume, raspunse ea, imbufnata.
– Multumesc, zise el. Probabil e mai bine asa. Nu cred ca ti s-ar potrivi aventura asta.
– Ce vrei sa spui? rabufni Atena.
– Nu, nimic. Mi-am adus aminte de ceva ce mi-a zis Afrodita. Mi-a parut bine, adauga el, dand sa iasa din camera sub privirile admirative ale lui Zeus.
– Ce? Ce a zis? intreba Atena incercand sa para dezinteresata, fara sa reuseasca insa.
– Nimic rau. Doar ca preferi sa citesti despre aventuri decat sa le traiesti…”
