Evreu fara frontiere Vol.2

Fragment din volumul „Evreu fara frontiere Vol.2” de Tiberiu Roth:
„De ce era atata inversunare impotriva sionismului? Exista numeroase explicatii. De la cele mai la indemana, care presupun ca antisionismul este o replica mai moderna a vechiului si inradacinatului antisemitism devenit desuet, pana la cele actuale, care-l considera o expresie a impotrivirii arabo-musulmane la ideea si apoi realizarea unui stat evreiesc in Eret Israel, pe care ei il denumesc cu obstinatie Palestina, un termen care nu are nici o legatura cu arabii, dar da bine, caci provine de la numele unui popor care, cu 3.000 de ani in urma, traia cam pe unde se afla Fasia Gaza. Dar mi se pare greu de crezut ca vreuna dintre aceste explicatii sa fie potrivita, cata vreme printre conducatorii partidului erau inca persoane influente: evrei sau romani cu sotii evreice. Nu ca asta ar fi contat prea mult in raporturile lor cu evreimea din Romania, as zice chiar din contra, acesti evrei comunisti care aveau legaturi foarte vagi cu spiritualitatea evreiasca, pentru a-si dovedi loialitatea partinica, erau mai potrivnici evreilor in general si sionistilor in special. Cativa se distingeau prin aceasta dusmanie venala: Iosif Chisinevski, Gizella Vass, Ofelia Manole, si sa nu-i uitam pe cei care au incropit C.D.E. (Comitetul Democrat Evreiesc), un instrument pervers, alaturi de Federatia Comunitatilor Evreiesti, din care a fost epurat dr. Fildermann si au fost instalati la conducere evrei comunisti, ca Israel Bacalu. Dupa primele sase luni de guvernare quasicomunista, in octombrie 1945 au fost stabilite cateva directii de actiune in „problema evreiasca”. Era in perioada dinainte de nasterea Statului Israel, interesele marii politici mondiale nu erau inca sedimentate, abia se incheiase razboiul „cald”, iar cel „rece” inca nu incepuse. Holocaustul nu devenise inca prilej de comemorari, dar se impunea obsesiv ca o realitate dureroasa care lasase urme cumplite in randurile populatiei evreiesti din Romania, chiar daca cei scapati din iminentele gheare ale mortii rasuflasera usurati. Foarte multi isi cautau familiile, rudele deportate sau asteptau minunea reintoarcerii lor. Dar aproape toti evreii aveau probleme existentiale, proprietati si surse de trai ravasite in perioada guvernarii fasciste si priveau suspicios guvernul (pro)comunist al lui Groza. Cea mai mare parte a populatiei evreiesti vedea in emigrarea spre Eret Israel singura sansa…”