E razboi, prostilor

Articolele care urmeaza, publicate in totalitate pe platforma de bloguri Adevarul, dateaza, cele mai vechi, de pe la inceputul decadei care se termina acum, in aceste zile, „sub ochii nostri”, iar cele mai recente sunt de anul acesta. „Grosul”, insa, sectorul cel mai consistent (cel putin pentru cele care trateaza subiecte de politica interna), sunt scrise si publicate pe la mijlocul deceniului, in anii 2014-15, odata cu precedenta campanie electorala pentru prezidentiale care l-a adus pe Klaus Johannis la Cotroceni, precum si in siajul acelei victorii. N-am putut, bineinteles, sta deoparte nici in perioada care a urmat, odata cu atacurile din ce in ce mai puternice ale PSD-ului si ale liderului sau „istoric”, Liviu Dragnea, la adresa democratiei si a statului de drept, fiind exasperat de ceea ce se intampla si de „starea de fapt”, chiar daca frecventa luarilor de pozitie jurnalistice a fost mai redusa. Cineva ar putea spune ca aceste texte de politica interna sunt „datate”, dar evolutia post-2016 a situatiei politice a aratat, cu asupra de masura, actualitatea – din pacate, prelungita – a ideilor exprimate atunci, in acel „moment de cumpana” al democratiei romanesti, precum si caracterul de „forewer war”, in Romania, al bataliei cu PSD-ul si cu fortele neocomuniste. Mi-am dorit sa le republic acum editorial, sub forma de culegere de articole, mai ales pentru ca ne asteapta, iarasi, niste batalii electorale importante: rezidentialele din noiembrie si, mai ales, alegerile locale si parlamentare de anul viitor (unde accentul ar trebui pus pe locale, daca vrem sa iasa bine parlamentarele din toamna). Cartea este impartita in trei sectiuni: articole care trateaza subiecte de politica interna, altele care trateaza subiecte de politica externa sau despre situatia internationala, iar a treia si ultima se ocupa de chestiuni pe care le-am numit „post-ideologice” (de fapt, ideologice toata ziua, dar asa suna teoria), care, chiar daca unele pleaca de la un spectacol sau de la un film vazut, nu sunt simple cronici, ci dezvolta/provoaca dezbateri de acest tip, unul mai peren, sa zic.

Nu am mai umblat/modificat pe articolele publicate, desi poate unele idei le-as mai fi „indulcit” acum sau le-as fi formulat altfel, pentru ca am vrut ca aceste texte – care poarta fiecare data la care au aparut – sa fie si un fel de indicator al evolutiei gandirii pe anumite teme, o „marturie” a felului in care am fost marcati de anumite momente istorice, pe modelul clasicizat de Horia-Roman Patapievici, care si-a publicat scrisorile catre Alexandru Paleologu din vara lui 1990 pentru prima oara in volumul Politice, din 1996 cred, tocmai pentru a reda atmosfera acelui an „fondator” al istoriei post-comuniste romanesti si felul in care a trait „cosmarul” de atunci al mineriadelor. Acesta este, dupa cum arata si subtitlul, modelul caruia ii subsumez demersul meu. – Autorul (Fragment din Cuvant inainte. Pe post de disclaimer)