in recentul sau Eseu despre perdantul radical, Hans Magnus Enzensberger combina investigatia psihologica si analiza sociologica in scopul de a elabora un portret al atentatorului sinucigas. Ura perdantului radical, pentru care viata celorlalti, dar si cea proprie n?au nici o valoare, se trage din complexe de inferioritate si se manifesta intr?o optica ce cauta mereu la altii vina pentru propria stare deplorabila.
Daca in trecut exemplul cel mai proeminent pentru o societate dominata de perdanti este oferit de ascensiunea national?socialismului in Germania, Enzensberger argumenteaza ca singurul colectiv de perdanti activ astazi la scara globala provine din lumea musulmana.
Delimitand net societatea islamica si cultura ei bogata de fanaticii islamisti, el arata cum contrastul dintre istoria glorioasa si declinul ulterior se constituie, pentru un grup restrans de oameni, intr?o ofensa narcisista ce pretinde compensarea prin violenta.
