Scoala clasica, de care Romania s-a bucurat din 1864 pana prin 1995, era un loc unde elevii isi cultivau inteligenta si discernamantul intelectual si moral prin contactul cu tot ce era mai bun din traditia intelectuala a natiunii si a umanitatii.
Scoala corecta politic tinde sa fie un loc unde sunt educati si parintii, alaturi de elevi, in sensul tendintelor progresiste, bazate pe lepadarea de orice patrimoniu clasic si de orice repere stabile. E un loc de unde, sub pretextul educarii elevilor, se iradiaza ideologie radicala si in familie. Ba, dupa cum se vede, scoala este un loc unde nu elevii, ci profesorii trebuie sa invete mereu, sa se lase reeducati. Scopul scolii de tip nou, activ, experimental si progresist, este acela de a educa profesorii: continuu. E inscrierea intregii societati in fluxul unei indoctrinari fara sfarsit.
(
) Nu inteleg de ce acesti reformatori nu accepta ideea de a lasa sistemul de invatamant clasic in pace, de a-l consolida si de a face un alt coridor educational (cat de digitalizat vor ei), un fel de scoli profesionale pentru corporatii. De ce e nevoie sa distruga intreg sistemul de invatamant? De ce aceasta uniformizare? De ce strategia MEC prevede „cursuri de formare pentru parinti” si de ce „tinta este ca, pana in 2027, 90% din populatia tarii sa fie alfabetizata digital”? Cum poate MEC sa se asigure ca 90% din romani vor fi alfabetizati digital? Folosind digitalizarea scolii ca pe o parghie a unui urias mecanism de inginerie sociala? Acesta a ajuns rolul scolii? A ajuns MEC un soi de Minister al Propagandei si Uniformizarii? Pe vremea cand elevii purtau uniforme scoala era mai umana decat astazi, cand, sub pavaza ideologiei diversitatii de toate felurile, parintii si copiii sunt supusi la cele mai despotice si umilitoare forme de manipulare si indobitocire.
Codul cartii: CIE978-606-594-918-8-
