in ultimii ani se tin intruniri periodice dedicate operei lui Cioran si Noica. Am vazut, insa, foarte putina lume care sa participe la ambele manifestari. La care, de altfel, nu se aminteste niciodata nimic despre colegul lor de generatie si spiritualitate, Mircea Eliade. De aceea am iscodit un pretext care nu e doar un pretext de a-i aduna pe cei trei, alaturi de losoful Martin Heidegger, ineleptul din Freiburg, cu celebra sa provocare privitoare la timp. Fie ca aceasta evocare, facuta in afara politicului, sa scoata in relief diferenta intre lumea ce am parasit-o odata cu ei, si misterioasele orizonturi ale lumii in care am intrat.
Mircea Lazarescu
