Dama cu camelii

Fragment din cartea „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas, fiul
„Departe de noi gandul de a face din eroina noastra altceva decat era. Vom spune deci ca atata timp cat ea ramasese la Bagneres, prornisiunea facuta ducelui nu fusese greu de tinut si ca fusese tinuta chiar; dar dupa intoarcerea la Paris, acestei fete, obisnuita cu viata de petreceri, cu baluri, cu orgii chiar, i s-a parut ca singuratatea, curmata doar de vizitele regulate ale ducelui, are s-o faca sa moara de plictiseala, iar suflul dogoritor al vietii ei de altadata se abatea si peste mintea si peste inima sa.
Mai adaugati ca Marguerite se reintorsese din aceasta calatorie mai frumoasa ca oricand, ca avea 20 de ani si ca suferinta adormita, dar nu invinsa, facea sa trezeasca, iarasi, acele dorinti infierbantate, care sunt aproape intotdeauna urmarea bolii de piept.
Ducele suferi nespus de mult in ziua in care prietenii sai, vesnic la panda sa descopere vreun scandal de-al Margueritei — cu care, dupa spusa lor, acesta se compromitea — venira sa-l informeze si sa-i aduca dovezi ca, la orele cand ea era sigura ca ducele nu va veni s-o vada, primea vizite care adeseori se prelungeau pana a doua zi. Intrebata, Marguerite marturisi ducelui tot, sfatuindu-l, fara niciun gand ascuns, sa inceteze de a se mai ocupa de ea, fiindca nu se mai simtea in stare sa-si respecte angajamentele luate si nu voia sa se bucure mai departe de ajutorul unui om pe care-l insela.”