Putini sunt filosofii care au influentat cultura secolului XX asa cum a facut-o Friedrich Nietzsche, care sondeaza adancimi nebanuite ale umanului, suscitand interpretari, dar si neintelegeri la fel de radicale. Concepte precum vointa de putere, evaluarea, supraomul, eterna reintoarcere si nihilismul au cunoscut reverberatii puternice nu doar in filosofie, ci si in arta, literatura, psihologie, istoriografie, ba chiar si in biologie, construind un labirint de idei in care sunt imbricate, potrivit unei arhitecturi insolite, dispozitii critice si exercitii genealogice, pentru intelegerea carora este nevoie de o ghidare abila. Cartea lui George Bondor ofera o astfel de indrumare erudita prin labirintul filosofiei lui Nietzsche, sub forma unei exegeze extrem de riguroase: de-a lungul ei, vom putea surprinde dansul mastilor in jocul caruia profunzimea se impleteste, pana la confundare, cu suprafata , dar si patrunde dramaticul experientelor de gandire nietzscheene, in care fundamentele de pana atunci ale scenariului metafizic al lumii, precum eul, constiinta, substanta sau spiritul, sunt chestionate si reduse la statutul de simple iluzii si aparente.
