Cum pot fi mai bine intelese finalitatile pedagogice ale jocului? si cum pot educatorii sa-si dezvolte aptitudinile necesare pentru a utiliza jocul in moduri cat mai eficiente in procesul de instruire? Cartea de fata demonstreaza in ce fel angrenarea educatorilor (dar si a parintilor) in experiente ludice creative si nedirijate conduce la o reevaluare a semnificatiei jocului pentru educatia timpurie. Prin descrierea unor experiente de formare didactica in jocul autoactiv, dar si prin stabilirea catorva principii pedagogice specifice, autorii americani demonstreaza ca jocul practic si nestructurat, bazat adesea pe materiale reciclate, reprezinta nu doar un prilej de recreere, ci mai ales o ocazie de dezvoltare psiho-educationala, de autocunoastere si de sporire a increderii in sine a copiilor din gradinite si scoli primare.
