1940-1950 : un deceniu de cosmar pentru oameni, bunuri, idei. Inventarul pierderilor incepe cu teritoriile si se sfirseste cu speranta. Ratacite printre minciuni, pe sub obuze, in exiluri si epurari, obiectele de arta si vietile artistilor si-au frint conturul, si-au stirbit aura.
Vremuri sumbre, cu crime si jafuri, cu eroi aproape necunoscuti, cu ticalosi si cu caraghiosi de prim-plan. O arhiva completa, vibrind pe toate tonurile, de la tragic la grotesc.
Din cuprins :
– Anul plastic 1940
– Adio Bugaz ! Adio Balcic !
– Cazul Ion Frunzetti
– Legiunea si artele
– A fi sau a nu fi mason ?
– Breasla « Barabas Miklos »si arta Transilvaniei de Nord
– Pe simezele Europei in plin razboi
– Salvarea muzeelor
– Mercenari, deportati si sacrificati
– Bombardamente, refugii, confuzie
– La Iasi, dupa razboi
– Un campion al autoritatii : M.H. Maxy
– Mascarada epurarilor
– Asasinarea pictorului Anatol Vulpe
– Presiuni si surprize din Rasarit
– Tragica disparitie a sculptorului Ion Grigore Popovici
– Migrind spre un alt orizont
– Marele rapt regal
-contine 1 900 de nume in indice si 350 de imagini
Fragment din lucrarea Deceniul prabusirilor (1940-1950) de Mihai Pelin
„In 1947 incercase sa-si regaseasaca atelierul si sculptorul Dumitru Pherekyde. « Fiind proprietarul unei case cu atelier la Balcic, lucru pe care nu-l pot avea aici, si fiind date bunele relatii care exista intre Romania si Bulgaria », sculptorul solicita recomandarea ministerului Artelor pentru a obtine aprobarea unui sejur de doua-trei luni in tara vecina. Pe marginea petitiei sale, la 24 mai l947, Ion Jalea a scris : « Se va elibera. » Si recomandarea catre ministerul de Interne i s-a eliberat, dar fara folos.
La Balcic au ramas nu numai bunuri particulare, ci si proprietati ale statului. O vreme, soarta lor a fost decisa pe cale amiabila, pina cind comunistii s-au instalat definitiv la putere la nord si la sud de Dunare. Printre altele, exista la Balcic si un camin al artistilor plastici, binevenit pentru cei ce nu-si puteau ingadui luxul de-a avea acolo o casa de vacanta. La l4 iulie 1941, in comisia interimara a Sindicatului Artelor Frumoase, prezidata de Eustatiu Stoenescu, « s-a hotarit sa se primeasca oferta facuta de primaria din Balcic, in sensul ca acest camin sa poata fi folosit si de artistii bulgari in schimbul intretinerii si a achitarii impozitelor de catre primaria din Balcic ». Apoi, dupa 6 martie 1945, a disparut din actele publice romanesti orice referire la destinul acestui camin. ”
Vremuri sumbre, cu crime si jafuri, cu eroi aproape necunoscuti, cu ticalosi si cu caraghiosi de prim-plan. O arhiva completa, vibrind pe toate tonurile, de la tragic la grotesc.
Din cuprins :
– Anul plastic 1940
– Adio Bugaz ! Adio Balcic !
– Cazul Ion Frunzetti
– Legiunea si artele
– A fi sau a nu fi mason ?
– Breasla « Barabas Miklos »si arta Transilvaniei de Nord
– Pe simezele Europei in plin razboi
– Salvarea muzeelor
– Mercenari, deportati si sacrificati
– Bombardamente, refugii, confuzie
– La Iasi, dupa razboi
– Un campion al autoritatii : M.H. Maxy
– Mascarada epurarilor
– Asasinarea pictorului Anatol Vulpe
– Presiuni si surprize din Rasarit
– Tragica disparitie a sculptorului Ion Grigore Popovici
– Migrind spre un alt orizont
– Marele rapt regal
-contine 1 900 de nume in indice si 350 de imagini
Fragment din lucrarea Deceniul prabusirilor (1940-1950) de Mihai Pelin
„In 1947 incercase sa-si regaseasaca atelierul si sculptorul Dumitru Pherekyde. « Fiind proprietarul unei case cu atelier la Balcic, lucru pe care nu-l pot avea aici, si fiind date bunele relatii care exista intre Romania si Bulgaria », sculptorul solicita recomandarea ministerului Artelor pentru a obtine aprobarea unui sejur de doua-trei luni in tara vecina. Pe marginea petitiei sale, la 24 mai l947, Ion Jalea a scris : « Se va elibera. » Si recomandarea catre ministerul de Interne i s-a eliberat, dar fara folos.
La Balcic au ramas nu numai bunuri particulare, ci si proprietati ale statului. O vreme, soarta lor a fost decisa pe cale amiabila, pina cind comunistii s-au instalat definitiv la putere la nord si la sud de Dunare. Printre altele, exista la Balcic si un camin al artistilor plastici, binevenit pentru cei ce nu-si puteau ingadui luxul de-a avea acolo o casa de vacanta. La l4 iulie 1941, in comisia interimara a Sindicatului Artelor Frumoase, prezidata de Eustatiu Stoenescu, « s-a hotarit sa se primeasca oferta facuta de primaria din Balcic, in sensul ca acest camin sa poata fi folosit si de artistii bulgari in schimbul intretinerii si a achitarii impozitelor de catre primaria din Balcic ». Apoi, dupa 6 martie 1945, a disparut din actele publice romanesti orice referire la destinul acestui camin. ”
Codul cartii: COM973-7841-03-4
