Despre ignoranta: a sa si a multora

Despre ignoranta este o opera de referinta a culturii medievale si umaniste latine. Scris in 1367, tratatul Despre ignoranta este raspunsul pe care Petrarca il da celor patru invatati aristotelicieni care il socoteau un om bun, dar necultivat. Textul este o pledoarie densa, construita in jurul a trei idei fundamentale: acceptarea propriei ignorante, manifestarea unei culturi superioare celei a detractorilor sai si definirea incapacitatii general umane de a atinge cunoasterea. Cunostintelor enciclopedice, vazute mai cu seama ca manifestare orgolioasa a unei curiozitati excesive si vane, Petrarca le opune privirea intoarsa spre sinele uman. Umanismul sau este, astfel, un crestinism de certa inspiratie augustiniana, dublat de o entuziasta admiratie fata de Cicero.

Fragment din cartea „Despre ignoranta: a sa si a multora” de Petrarca:

“98. Cel care voieste sa laude totul cu prudenta se cuvine sa priveasca intregul, sa cerceteze intregul, sa cantareasca intregul. Se poate intampla ca, pe langa ceea ce incanta, sa se ascunda altceva, care sa displaca in aceeasi masura ori chiar cu mult mai mult. Iata ca acelasi lucru , pe deasupra, carmuitorul si conducatorul si chiar este ca un arhitect al unei lucrari atat de insemnate? De parca l-ai fi gonit din casa aceea stelara pe care i-o dadusesi, multumindu-i printr-o marturisire, de vreme ce i-ai pus alaturi insotitori atat de ticalosi nedemni, tocmai lui, care ii respinge si striga tare prin glasul profetilor: vedeti ca eu sunt unul si nu este vreun alt zeu in afara de mine?”