Dezvoltare personala, o altfel de disciplina

Dezvoltare personala, o altfel de disciplina – Gabriela Barbulescu
Carti de dezvoltare personala, articole de dezvoltare personala, site-uri de dezvoltare personala, cursuri de dezvoltare personala, programe scolare de dezvoltare personala… aparent, un subiect simplu, de vreme ce atata lume se pricepe la el…
Dar eu? Unde ma situez in aceasta privinta? Sunt eu „dezvoltat personal”? Ce ar insemna cu adevarat asta? Sunt eu pregatit sa parcurg aceasta „disciplina” cu elevii mei? Ce as avea nevoie sa stiu? Ce ar trebui sa fac?
Daca v-ati pus cel putin una dintre aceste intrebari, randurile care urmeaza isi propun sa va ofere cateva raspunsuri, ajutandu-va in demersul dumneavoastra de a contribui la dezvoltarea armonioasa a micilor scolari. – Autoarele
„E un mare defect sa te crezi mai important decat esti si sa te apreciezi mai putin decat valorezi” – Goethe
Fragment din carte:
„Nu se poate vorbi despre dezvoltare personala in absenta autocunoasterii. Niciun demers in acest sens nu poate avea succes, daca nu are la baza o solida cunoastere de sine.
A raspunde la intrebarea „Cine sunt eu?” presupune a ne identifica aptitudinile, abilitatile, deprinderile, dorintele, aspiratiile, valorile, convingerile. Presupune, de asemenea, acceptarea de sine, a ceea ce suntem, cu calitati si limite.
Din acest punct de plecare porneste procesul dezvoltarii personale. Constientizarea a ceea ce suntem acum si a ceea ce ne-am dori sa fim permite schitarea unor obiective de dezvoltare in anumite arii ale vietii noastre, fixarea unor termene, alegerea unor activitati menite sa ne maximizeze potentialul, sa ne transforme in cea mai buna versiune a noastra. Cu alte cuvinte, autocunoasterea ne permite intocmirea unui plan de dezvoltare personala.
Ne cunoastem pe noi insine prin introspectie, intrand in contact cu gandurile si emotiile noastre, prin observarea si interpretarea propriilor comportamente in situatii diverse si, nu in ultimul rand, prin raportarea la ceilalti. Ne formam astfel o imagine despre propria persoana, mai buna sau mai putin buna, imagine care va suferi transformari de-a lungul evolutiei noastre, pe masura ce dobandim noi abilitati, atitudini si valori.
Autocunoasterea, autoacceptarea si afirmarea de sine sunt variabile esentiale in adaptarea persoanei la mediul social, in mentinerea sanatatii mentale si emotionale. Familia si scoala reprezinta mediile educogene-cheie pentru dezvoltarea aptitudinilor si a deprinderilor copiilor si adolescentilor, dar si locul in care acestia incep sa isi contureze o imagine despre propria persoana, sa isi dezvolte increderea in sine.
Compararea copilului cu alti colegi sau cu fratii sai, etichetarea lui pentru anumite comportamente nedorite sau pentru rezultatele scolare, fixarea unor standarde pe care scolarul nu le poate atinge, constituie greseli educationale care duc la construirea unei imagini de sine negative, la scaderea stimei de sine, cu consecinte negative asupra viitorului copilului. ”