„Limbajul” – argumenteaza autorul, in acest volum – este aristotelician, cam asa cum, la limita, limbajul filosofiei este acela grecesc, in mai mare masura formal decat material. Poate in aceeasi masura ca in logica si in metafizica, Aristotel era astral si in consacrarea limbajului filosofiei, precizeaza Ghe. Vladutescu.
Filosofia – din perspectiva lui Aristotel – are trei parti si trateaza subiecte precum: natura, vorbirea si modul de viata. In prima Aristotel a prezentat evolutia vietuitoarelor, in a doua s-a ocupat de exprimare, iar in cea de-a treia a analizat latura etica si politica a vietii. In cercetarea sa filosofica, comparativ cu Platon – care „deconstruia coborand la treapta zero a semnificatiei” – Aristotel „cobora dar pentru a deslusi acceptiile multiple si prin ele combinatoria de ale carei reguli, depinde stilul cel ce, la urma urmelor, poate, este mai mult decat omul: este creatorul”.
Potrivit acad. Ghe. Vladutescu: „Poate in aceeasi masura ca in logica si in metafizica, Aristotel era astral si in consacrarea limbajului filosofiei. Cu el acesta era instituit matricial, ceea ce inseamna ca devenirea sa, din acest moment, avea sa se produca in el. Absorbind tot ceea ce se produsese mai inainte in aceasta ordine, limbajul, de-a curma, era statornicit asemenea logicii in concept aristotelician. Asa cum dezvoltarea acesteia avea loc in sistemul ei, la fel si limbajul propriu filosofiei”.
Conceptele filosofiei – de exemplu ktesis si khresis – vor fi reluate de Aristotel, capatand noi sensuri in functie de situare: metafizica sau categoriologica sau morala. Limbajul filosofiei dobandeste, pe aceasta cale, o bogatie superioara.
Codul cartii: PAI978-606-748-453-3
