Lucrarea de fata, distinsa cu premiul Renaudot 2017, prezinta goana celui poreclit Ingerul Mortii, infamul doctor nazist Josef Mengele, care a socat prin atrocitatile lui o lume intreaga. La fel ca si Cain, este blestemat sa rataceasca in lume si sa nu-si gaseasca niciodata linistea, fugind din ascunzatoare in ascunzatoare. Fie ca se afla in Buenos Aires, in Argentina lui Peron, in Paraguay sau Brazilia, vanatoarea de nazisti il inspaimanta mereu, neputand sa mai revina nicicand la o viata normala.
Protejat de bogatia familiei, de fosti nazisti, de dictatori de opereta, reuseste sa se ascunda vreme de treizeci de ani in vazul lumii. Cu toate acestea, este condamnat la o singuratate eterna pentru crimele abominabile comise, chiar fiul sau, Rolf, ajungand sa-l renege in final. O carte-eveniment, menita sa aminteasca ce se intampla cu cei care nu pun pret pe viata semenilor lor.
Olivier Guez este jurnalist, autor si scenarist francez, castigator in 2016 al premiului german pentru cel mai bun scenariu pentru filmul Statul contra Fritz Bauer.
Fragment din cartea „Disparitia lui Josef Mengele” de Olivier Guez:
„Isi indesa bine pumnul in gura pisoiasului cu ochi grialbastrui. Sau o lovitura zdravana de ciocan peste degete, bang, peste sau mai degraba peste unghii, da, ar smulge cu placere unghiile celor doua maini ale lui Fritsch, una cate una, sa le faca sa sara. Gregor mimeaza scena in baia vizuinii din Vicente Lopez murmurand: Cum indraznesti tu, Eberhard, mic argentinian de rabat? Ai petrecut 15 zile in Germania si-mi tii lectii de la inaltimea celor 28 de ani ai tai? Ei da, «ororile», cum spui tu, ororile au existat, Germania asediata trebuia sa se apere, sa zdrobeasca fortele de distrugere prin toate mijloacele. Razboiul nu este un joc de copii si nazismul, idiot sumbru, nu se limiteaza la coregrafiile grandioase ale Tineretului Hitlerist.” Gregor isi zdrobeste tubul cu pasta de dinti, apoi, brusc, se calmeaza, altfel va fi in intarziere pe santier; cea mai mica intarziere ii este insuportabila.
Gregor trece din ce in ce mai regulat pe la revista, placa urnanta a nazistilor din Buenos Aires. Da acolo peste o bruta despre care a auzit vorbindu-se la Auschwitz, unul dintre furnizorii sai regulati: insotit de un molos dresat sa sfartece carnea umana, Josef Schwammberger a condus lagare de munca fortata si a lichidat mai multe ghetouri in Polonia. Face cunostinta aici cu Reinhard Kopps, specialistul comploturilor iudeo-masonice la ziar, un veteran al serviciilor secrete ale lui Himmler in Balcani, si leaga prietenie cu cel pe care Fritsch il considera drept cea mai buna pana a lui, marele artizan al succesului crescand al Der Weg” , un autor caruia Gregor i-a remarcat deja articolele bine compuse, Willem Sassen. Cu toata ca exagereaza cu whisky-ul si fumeaza fara intrerupere (Gregor nu fumeaza), olandezul poliglot in costum cu dungi ii face o impresie buna.”
