Drumurile destinului romanesc

Selectia textelor si prefata de Miruna Lepus

Antologia Drumurile destinului romanesc cuprinde peste 40 de articole semnate de Nae Ionescu, publicate in marea lor majoritate in ziarul Cuvantul.

Nae Ionescu a fost omul epocii lui, cu parti bune si cu parti rele – profesor, filosof, directorul unui ziar influent, apropiat al regelui, apoi sustinator al Miscarii Legionare, ortodox practicant, personaj monden. Pentru o cat mai corecta intelegere a articolelor semnate de el, acestea trebuie citite in context istoric si interpretate prin grila contemporanilor sai, nu prin cea actuala, supusa nevoii de corectitudine ca inteligenta sociala… In acest mod, opiniile sale nu vor mai fi etichetate dintru inceput ca fiind extremiste, antisemite, antidemocratice. Miza nu trebuie sa fie condamnarea postuma a lui Nae Ionescu, ci intelegerea unei epoci, explicarea inclinatiei catre dreapta a tinerilor intelectuali interbelici, evitarea greselilor facute de ei si continuarea actiunilor creatoare incepute de acestia.

„Planul inclinat al politicii se dovedeste a fi din ce in ce mai primejdios pentru oamenii vietii noastre publice. Ganditi-va, numai, la cati alunecara pe el in ultimele zile! E adevarat ca si imprejurarile au fost tari. Dar, oricum, eu o marturisesc, tot ar fi fost de asteptat parca mai mult echilibru; si mai multa stapanire de sine. E o veche convingere a mea ca oamenii politici gandesc surprinzator de putin. Convingerea asta s-a verificat inca odata acum. Caci toata labartatura demagogica expusa la tribuna Camerei nu e de fapt, decat lipsa de intelegere a unor situatii, relativ simple totusi: oamenii nostri doresc cu orice pret sa faca „cariera”, si cred ca drumul cel mai scurt e cel indicat de aplauzele „maselor”. Iata unde ei se inseala; si inca fundamental.”

Nae Ionescu, Cuvantul, 23 februarie 1933

Nae Ionescu

Nascut in 1890, Nae Ionescu urmeaza clasele primare si liceul in orasul natal, Braila. Din toamna anului 1909 e student la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti, la sectia Filozofie, iar in 1919 isi sustine la Munchen lucrarea de doctorat – obtinand distinctia magna cum laude. Isi incepe activitatea didactica la Facultatea de Litere si Filosofie, catedra de Logica si Teoria cunostintei a profesorului Radulescu-Motru. In 1926 devine conferentiar de Istoria logicii si Metafizica, iar in 1937 primeste titlul de profesor agregat, ocupand postul doar pana in luna iulie 1938, cand e suspendat din invatamant, din motive politice. In paralel fusese profesor si la I.N.E.F. Pe langa cursurile tinute la Universitate, Nae Ionescu tine numeroase conferinte, pe teme foarte variate si in fata unor auditorii foarte diferite. In 1926, Nae Ionescu incepe sa scrie in Cuvantul – al carui proprietar va deveni in 1928. In 1931 si 1932 este ales pentru scurt timp deputat. Dupa ruptura dintre el si rege, din a doua parte a lui 1933, Nae Ionescu va fi inchis de mai multe ori, iar apoi va avea domiciliu obligatoriu. Se stinge din viata la 15 martie 1940. Nae Ionescu ramane in istorie ca filosof deschizator de drumuri, director al unui ziar influent, apropiat al regelui, sustinator al Miscarii Legionare, personaj monden, ortodox practicant, dar mai ales mentor al poate celei mai stralucite generatii din cultura romana.