Etica supravietuirii

Ar trebui sa fie riscant sa debutezi cu un eseu despre opera unui scriitor care a castigat Prennul Nobel. Daca adaugam ca autorul analizat este un maghiar, din pacate putin cuntoscut in Romama, interesat de conditia supravietuitorilor din lagarele naziste, riscul devine aproape inconstienta. Dar Efica supravietuirii. Eseu asupra prozei lui Kertesz, Imre a lui Gabriel Szander nu tine cont, din fericire, de prejudecatile noastre, cum nu ia in searna, fara sa fie ireverentioasa, nici traditionale ale Holocaustului. Mai bine spus, Szander preia in discursul sau „etica”lui Kertesz Imre, oferind o interpretare proprie, dar care se dezvolta in interiorul gandirii autorului analizat, asadar, o critica empatica, de identificare. Nu lipsesc, insa, nici aparatul teoretic, bine internalizat, care trece de la Arendt la Agamben si ajunge la Zizek, si nici comentari tle criticilor maghiari, care imbogatesc textul si il conduc spre noi perspective.
Cartea aceasta este, prin forta si constructia ei, nu atat o monografie, cat un studiu (atat de rar la noi) al totalitarismelor de tot felul, asa cum au fost ele redate fictional de unul dintre acei supravietuitori ai lagarelor naziste care s-au trezit, apoi, sub Cortina de Fier.
Vasile Mihalache

Fragment:
” În eseul intitulat „Persisten?a lag?relor” Kertesz Imre atrage aten?ia asupra unui „paradox ciudat” în leg?tur? cu modul în care supravie?uitorii se raporteaz? la Holocaust. Pe de o parte, interesul extraordinar cu care isto-ricii s-au aplecat asupra evenimentului a f?cut ca acesta s? apar? cu un fel de claritate hiper-realist?, situa?ie care individualizeaz? oarecare m?sur? Auschwitzul, acordându-i un statut istoric aparte. Cel pu?in în ceea ce prive?te punctele esen?iale, Holocaustul poate fl deja considerat o „structur? complet cunoscut?, intangibil?”:
De?i supravie?uitorii sunt înc? printre noi.„ Auschwitzul ni se prezint? totu?i de la distan??, ca un material arheologic preparat cu grij?, ca o povestirti încheiat? c?reia îi cunoa?tem toate detaliile ?i c?relo îi putem aplica pe bun? dreptate trecutul narativ. Nts sunt cunoscute toate detaliile locului unde aceasta avut loc, de la peretele negru, la bar?cile de familla cehe?ti, de la Sonderkommandouri la marca (lv fabrica?ie a ventilatoarelor din crematorii.”
Cu toate c?, cel pu?in în privin?a faptelor, vvenimentul a fost fixat — chiar extraordinar de bine, fixat — în memoria colectiv?, supravie?uitorii continu? s? se raporteze la el ca ?i cum ar fi perma-nent amenin?at de uitare. S-ar putea crede c?, oclat? ce detaliile au fost stabilite de istorici, odat? tv m?rturiile supravie?uitorilor au fost înregistrate yf arhivate, odat? ce, prin intermediul reprezen-artistice, imaginea lag?relor a devenit un bun cultural comun, acea „angoas? teribil?” care lost asociat? de la început cu posibilitatea uit?rii Holocaustului va disp?rea. Dar nu s-a Intâm-plat a?a. Se poate observa, dimpotriv?, la mul?i N? I pravie?uitori, o „cramponare dureroas? în deta-hilt. penibile”. Tineta chiar se afla acolo, în acel col? al bar?cii? Foamea, Zahlappelul, selec?ia ?i a?a Ittai departe s-au întâmplat exact a?a? Exist?, scrie Kertesz,
o ambiguitate emo?ionant? în gelozia cu care mopravie?uitorii încearc? s? p?streze un fel de drep-de proprietate spiritual? exclusiv? asupra 1 lolocaustului. Ca ?i cum ar fi ajuns în posesia unui secret imens, unic. Ca ?i cum ar avea sarcina s? pilzeasc? o comoar? îngrozitoare, s? o p?zeasc? de stric?ciune ?i, mai ales, de cei care vor s? o distrug?. ?i cum ei ar fi singurii în m?sur? s-o fac?, ei ?i amintirile lor. ”