In lucrarea sa publicata in 2018 in Statele Unite, Madeleine Albright, prima femeie secretar de stat (perioada administratiei Clinton, intre 1997 si 2001), trage un semnal de alarma privind ascensiunea populismului si chiar aparitia fascismului in lume. Autoarea vorbeste despre erodarea democratiei liberale, despre o veritabila criza politica si despre cresterea amenintarii fascismului, nu numai in Statele Unite, ci in toata lumea. Volumul, care scoate in evidenta numeroase similitudini intre evenimentele din ultimii ani din Europa si ceea ce s-a intamplat in urma cu un secol, va fi publicat de Editura RAO in septembrie. Doamna secretar de stat. Memorii, prima carte semnata de Madeleine Albright, a aparut in Romania in 2008, la aceeasi editura.
Fragment din cartea „Fascismul. Un avertisment” de Madeleine Albright
„In 1924, Mussolini a fortat o lege electorala care acorda fascistilor controlul parlamentului. Cand liderul socialistilor a adus dovezi ca votul a fost aranjat, a fost rapit de huligani si ucis. La sfarsitul anului 1926, Ducele abolise toate partidele politice concurente, eliminand libertatea presei, neutralizand miscarea muncitoreasca si asigurandu-si dreptul de a numi el insusi oficialii municipali. Pentru a impune aceste edicte, a preluat controlul politiei nationale, i-a marit efectivele i-a sporit capacitatea de a desfasura programe de supraveghere interna. Pentru a constrange monarhia, si-a acordat dreptul de a aproba orice succesor al regelui. Pentru a imbuna Vaticanul, a inchis bordelurile si a umflat leafa preotilor, dar a castigat in schimb dreptul de a-i aproba pe toti episcopii. Privind spre viitor, a transformat scolile in fabrici umane, unde scolarii in camasi negre marsaluiau cu muschete, sarbatoreau perspectiva unei morti eroice si strigau crezul fascist: Crede! Supune-te! Lupta!”
Mussolini i-a spus amantei sale: Vreau sa-mi las amprenta asupra epocii mele […] ca un extraterestru cu gheara lui”. In acest scop dubios, i-a indemnat pe italieni sa abandoneze conceptiile romantice despre egalitatea umana si sa accepte ceea ce el numea secolul autoritatii, secolul care tinde spre «dreapta», un secol fascist”. Niciodata., a spus el, nu au fost oamenii atat de insetati de autoritate, de indrumare, de ordine ca acum. Daca fiecare epoca isi are doctrina ei, atunci […] doctrina epocii noastre e fascismul.”
Nici macar un popor surescitat nu poate ramane la nesfarsit intr-o stare de mobilizare daca ii lipseste senzatia de avansare. Mussolini le-o oferea prin retorica sa grandioasa, care evoca imaginea Italiei dominante, renascuta cu mai mult spazio vitale (spatiu vital), avand influenta in zona Mediteranei. Drumul catre acest paradis era razboiul, pe care Mussolini ii indemna pe italieni sa-l accepte, renuntand la orice. Traiti periculos, ii implora el.”
