Este momentul acum sa vorbim despre maniera contemplativa de a vedea lucrurile creatiei. Ma refer la lucrurile perceptibile si la vederea cu ochii. Nu pot accentua sufficient concretetea celor spuse. Cand cineva, dupa ce a suferit multa vreme de o sete teribila, in sfarsit ajunge sa bea, simte reconfortarea pana in viscere si spune: „ce lucru glorios este apa proaspata rece!” – atunci poate ca deja a facut, fie ca stie sau nu, un pas inspre acea vedere a ceea ce este iubit in care consta contemplarea. – Josef Pieper
In vremurile de glorie ale constiintei de sine filosofice, care ajunge sa fie ridicata de Hegel la nivelul unul soi de absolut – in aceste vremuri in foarte mare masura trecute, s-a uitat intrucatva ca filosofia este mai degraba un concept negativ decat unul pozitiv si ca filosofarea, inca de la originile sale, nu este atat de mult cautarea raspunsurilor, ci interogare. Pentru noi, insa, nu doar raspunsurile indraznete ale filosofiei „speculative” de sistem au devenit indoielnice; noi abia mai reusim sa consideram cu sens interogatia filosofica. Ce inseamna, insa, interogatia, cautarea, faptul de a vana in masura in care ele filosofeaza cu adevarat?
Josef Pieper (1904-1997), filosof catolic german. Autor a zeci de volume filosofice, dar si cu incidente teologice, al caror format, continut si stil le face accesibile unui public larg, dornic sa se apropie de o gandire crestina riguroasa. Dupa cum marturiseste Pieper, opera sa s-a dezvoltat pornind de la patru autori, doi precrestini, Platon si Aristotel, si doi crestini, Augustin si Toma de Aquino.
Traducere din limba engleza de Alexandru Bejinariu.
Codul cartii: GAL978-973-141-970-1-
