Fortificatiile medievale timpurii din Transilvania (sec.X-XII)

Din cuprins:
Consideratii privind cronologia evului mediu romanesc;
Istoria perioadei de final a migratiilor si a inceputului evului mediu transilvanean vazuta din perspectiva arheologica (sec. VIII-XI);
Transilvania de la Gelou quidam blachus la voievodat;
Istoria evului mediu timpuriu transilvanean: intre mit si realitate istorica;
Istoricul cercetarilor fortificatiilor;
Arheologia si terminologia fortificatiilor medievale din Transilvania;

Lucrarea prezinta un numar de fortificatii medievale timpurii din spatiul Transilvaniei/Ardealului, oprindu-se si asupra politicii duse de autoritatea voievodala/regala in domeniul asigurarii granitelor si a eforturilor depuse pentru crearea unei frontiere cit mai impermeabile incepind cu secolul al XI-lea. Pentru o mai buna intelegere a unora dintre fenomenele politico-militare ale secolelor XI-XIII se recurge la istoria anterioara momentului aparitiei fortificatiilor in Transilvania. Intervalul cronologic studiat are drept limita superioara anul 1257, an care marcheaza debutul a ceea ce se numeste razboiul civil dintre cei doi regi. Fortele implicate – adeptii ducelui stefan, regele tinar si cei ai regelui Bela IV – aveau sa traverseze mai mult de 15 ani de conflicte. Intervalul cronologic care face obiectul acestui studiu a generat, datorita precaritatii surselor documentare si impreciziei obiectelor arheologice, numeroase luari de pozitie partinice.

Preferinta pentru evul mediu ca obiect de investigare si reflectiune este perfect legitimata, mai intii de compatibilitatea cu un element al metodei: perspectiva duratei lungi. in al doilea rind, evul mediu este o materie cu aptitudini speciale pentru realizarea istoriei totale, deoarece imaginatia istoricului, stimulata de arheologie, de documentele de arhiva si de monumente, poate reinvia in intregime aceasta epoca. in al treilea rind, evul mediu are asupra altor perioade inca un avantaj: el ne permite sa ne intelegem originile, continuitatile si discontinuitatile, precum si transformarea care constituie capitalul istoriei ca stiinta si ca experienta traita.

Ioan Marian Tiplic