Cartea de fata are o istorie speciala. E prima parte a amplei panorame pe care Ion Bogdan Lefter a consacrat-o in 1984-1985 inceputurilor poeziei romanesti postmoderne, deci colegilor sai de generatie, atunci inca foarte tineri. Nu s-a putut publica pina la sfirsitul lui 1989, cind regimul comunist s-a prabusit, apoi aparitia i-a fost aminata de autor pina in 2005, la 20 de ani de cind fusese scrisa, drept care titlul a fost adaptat la situatie: Flashback 1985. Inceputurile noii poezii. Se reediteaza acum in doua volume separate: prima parte, Generationismul literar. Concepte, istorie, marturii, e introducerea teoretica, istorica si narativa, construita in jurul conceptului promovat in actualul frontispiciu; iar partea a doua, rebotezata Inceputurile poeziei postmoderne (1977-1985), cuprinde analizele pe autori, convocati pentru o foarte precoce strigare a catalogului. De notat ca evolutia ulterioara a poetilor a confirmat viziunea de la start a colegului critic, devenit intre timp deloc intimplator, deci! unul dintre cei mai importanti exegeti ai fenomenului postmodern romanesc.
Fragment din cartea „Generationismul literar. Concepte, istorie, marturii” de Ion Bogdan Lefter
„Operele critice, adevaratele opere critice au infatisarea unor edificii stinatoase, ridicate dupa ce serviciile de proiectare au schitat, au calculat valori si proportii si au decis. Elementele componente se potrivesc, se completeaza, rimeaza. Si totusi, sa fie oare drumul unui critic atit de armonios, sa nu faca strop de ocol, sa nu se rataceasca nici o clipa intre detalii care sa se intimple sa fie disparate? Despre poet, Eliot spune si Eliot are – cine sa-l contrazica? – dreptate: Cind mintea unui poet e perfect utilata pentru munca pe care o depune, el amalgameaza tot timpul experiente disparate; trairile omului obisnuit sint haotice, neregulate, fragmentare. El se indragosteste sau il citeste pe Spinoza, iar aceste doua experiente nu au nimic a face una cu alta, nici cu zgomotul masinii de scris sau cu mirosul de mincare; in spiritul poetului aceste trairi disparate ajung mereu sa alcatuiasca intreguri noi” (Eseuri, tr. rom., Editura Univers,1974, p. 200).
Fragment din cartea „Generationismul literar. Concepte, istorie, marturii” de Ion Bogdan Lefter
„Operele critice, adevaratele opere critice au infatisarea unor edificii stinatoase, ridicate dupa ce serviciile de proiectare au schitat, au calculat valori si proportii si au decis. Elementele componente se potrivesc, se completeaza, rimeaza. Si totusi, sa fie oare drumul unui critic atit de armonios, sa nu faca strop de ocol, sa nu se rataceasca nici o clipa intre detalii care sa se intimple sa fie disparate? Despre poet, Eliot spune si Eliot are – cine sa-l contrazica? – dreptate: Cind mintea unui poet e perfect utilata pentru munca pe care o depune, el amalgameaza tot timpul experiente disparate; trairile omului obisnuit sint haotice, neregulate, fragmentare. El se indragosteste sau il citeste pe Spinoza, iar aceste doua experiente nu au nimic a face una cu alta, nici cu zgomotul masinii de scris sau cu mirosul de mincare; in spiritul poetului aceste trairi disparate ajung mereu sa alcatuiasca intreguri noi” (Eseuri, tr. rom., Editura Univers,1974, p. 200).
Sa-l definim inca o data – si tot pentru moment – si pe critic cu nccste cuvinte: el e un om care amalgameaza lucruri disparate si alcatuieste intreguri noi.”
Codul cartii: PAR978-973-47-2320-1
