Gradina de la miezul noptii

Traducere din limba engleza de Alexandru Macovei.

Fusese pregatit sa vada anumite schimbari la Hatty, insa ce il lua prin surprindere cand deschise usa gradinii fu schimbarea totala a anotimpului. Iarna era deja in toi – si nu o iarna mohorata si gri, ci una scanteietoare, cu un strat de-abia asternut de zapada. Toti arborii, toate tufisurile si plantele erau invelite in alb; doar cele mai adanci firide dintre tise ramasesera ferite de nea si pareau sa-l urmareasca pe Tom asemenea unor ochi Infundati in orbite.

In felul ei, vremea era perfecta, ca pe timpul verii.

In jur domnea o mare liniste, si Tom isi tinu respiratia, vrajit de scena care i se desfasura inaintea ochilor. Atunci o gainusa de balta – probabil indemnata de asprimea vremii sa paraseasca raul si sa caute de-ale gurii in gradina – se ivi de sub un tufis de langa peluza; cu capul plecat, cu pasul saltat si agitat, dar fara graba, isi croi usor drum peste peluza si disparu, din nou, in desis.

Miscarea rupse vraja care-l inlantuise pe Tom. Privi in jur si vazu ca, pe langa amprentele usoare, cu trei degete, ale gainusei de balta, mai erau si alte urme de pasi in zapada. O persoana iesise pe usa gradinii, inaintase pe carare, traversase un colt al peluzei si o luase pe dupa sera in directia iazului. Tom fu pe data sigur ca ii apartineau lui Hatty, asa ca le urma. Ajunse pana aproape de capatul serei, de unde se vedea deja iazul. Si-acolo era si Hatty. Iazul era inghetat, iar la unul dintre capete zapada fusese curatata: pe acea portiune, Hatty patina – daca asa se putea numi ce facea. Luase unul dintre scaunele din casa de vara si il impingea inaintea ei, dand cu greu din picioare si gafaind din cauza efortului si a concentrarii.”