Thomas Hobbes este unul dintre cei mai straluciti si in acelasi timp uitati filosofi din secolul al XVII-lea. Literat, umanist si om de stiinta, el a combinat empirismul si rationalismul pentru a aplica filosofiei metoda ipotetico-deductiva. Gandirea sa este amintita mai ales datorita ideilor politice. Hobbes este arhitectul unui edificiu teoretic intemeiat pe deciziile rationale ale unor indivizi hotarati sa cladeasca aceasta putere suverana si protectoare care este statul. Obligatia de a ne supune acestei autoritati supreme porneste din consimtamantul dat printr-un contract social pe care il stabilesc tocmai acesti indivizi. Paradoxal, puterea centralizata si absoluta, imortalizata in figura marelui Leviatan, este pentru Hobbes cea mai buna garantie a libertatii oamenilor in raport cu ei insisi. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)
