Imaginarul

• Definirea imaginarului si dezvoltarea unui model cultural 

• Formarea imaginii perceptive si constructia eului individual 

• Formarea imagina-rului colectiv 

• Construirea imaginarului de limbaj 

• Imaginarul rational si formarea imaginii despre lume 

• Imaginarul pulsional si lumea simbolica 

• Dezvoltarea si cenzura imaginarului
 

Lucrarea de fata a pornit de la incercarea de a integra teoriile moderne privind imaginarul in contextul epistemic actual. Consideram ca, in urma evolutiei actuale a cunoasterii, conflictul stiinta – imaginar nu mai poate sa ramana activ deoarece schimbarile din interiorul stiintei din a doua jumatate a secolului al XX-lea au realizat revolutii profunde asupra modului in care este perceputa realitatea. In acest context am considerat ca trebuie reevaluate perspectivele privind cunoasterea in general si modalitatea in care este privit imaginarul in special. El nu mai poate fi privit doar din perspectiva unor dezvoltari fantastic-imaginative a lumii. Ne-am asumat riscul stiintific si am considerat ca asimilarea tuturor componentelor de imagine in definitia imaginarului sunt absolut necesare. Definitia imaginarului nu se rezuma la ceea ce se afla in imaginatia noastra, ci reprezinta totalitatea imaginilor si reprezentarilor pe care le avem despre lume, indiferent de forma pe care o adopta acestea. Realizarea acestor imagini nu se limiteaza la perceptia vizuala sau auditiva, ci ea este completata de un intreg univers social, cultural, cognitiv, educational. Exista o simbioza intre universul uman si imaginar, in care cele doua se dezvolta impreuna, dar niciunul nu il poate determina pe celalalt in mod radical. Imaginarul are propria sa viata, independenta de vointa umana; el creste, se dezvolta si devine, are momente de maxim si minim. Cu toate acestea, el nu are existenta decat in corelatie cu universul uman. – Dan Gabriel Simbotin