In umbra marelui Reich

Optiunea pentru Campania din Est este deplin justificata. In primul rand, aceasta secventa belica este cea mai ampla din istoria militara romaneasca, sub raportul duratei, al efectivelor angajate, al spatiului de desfasurare, al pierderilor suferite. Pentru o tara de dimensiunile si posibilitatile Romaniei, amputata in 1940, efortul militar a fost impresionant. In al doilea rand, statutul sau istoriografic este unul aparte. Timp de peste patru decenii, pana la evenimentele din decembrie 1989, ea a fost practic ignorata de specialistii romani, in pofida unor initiative si deschideri, care, insa, erau tributare exigentelor ideologice ale epocii. O asemenea situatie s-a datorat, in esenta, situatiei geopolitice si geostrategice a Romaniei din perioada postbelica, plasata la sfarsitul razboiului, prin intelegerile puterilor invingatoare, in sfera de influenta a Uniunii Sovietice. Desi regimul comunist de la Bucuresti a reconsiderat din anii 60 ai secolului trecut, raporturile cu „fratele mai mare”, participarea Romaniei alaturi de Germania in anii 1941-1944 a ramas o tema interzisa.

In mod firesc, dupa 1990, mai ales in primii 10-15 ani, odata cu disparitia celor mai multe restrictii, „fructul oprit” a reprezentat un subiect predilect de cercetare pentru istorici, sociologi, economisti s.a. Pe cale de consecinta, s-a acumulat o bogata istoriografie, constand in volume de documente, monografii, dictionare, albume, culegeri de studii, filme documentare etc. Dar, in pofida unui mare efort recuperator, inzestrarea armatei romane, functionarea armamentului si a tehnicii de lupta aflate in dotarea unitatilor si marilor unitati au fost abordate tangential. Este meritul autorului de a fi sesizat aceasta oportunitate si de a se fi angajat la o cercetare serioasa a unei problematici foarte complexe. – Petre Otu