Cartea ne dezvaluie modul cum homo cogitans s-a framantat sa dezlege in fond propria sa fiinta, folosindu-se de observarea realitatii, interpretarea ei rationala (stiintifica si filosofica), dar si irationala (teologica si magica). Orice demers pentru cunoasterea omului, indiferent de pe ce pozitii (spiritualiste, agnostice sau materialiste) este condus, duce inevitabil la fascinanta si misterioasa problema a psihismului uman si a acelei extraordinare enigme a constientei. De aceea sufletul uman constituie un subiect esential al antropologiei, atat a celei strict stiintifice (biopsihologice), cat si a celei culturale. Putine preocupari umane se bucura de o universalitate si o perenitate ca aceea legata de suflet si care a fost si este abordata in paralel de stiintele exacte, de filosofie si teologie, dar si in contextul e drept mai nebulos al demersului magic cult si popular (folcloric). De la inceputurile gandirii umane, sufletul a fost luat in considerare in cadrul unui sistem complex, care situeaza omul la frontiera dintre Universul material si lumea transcendentala, conferind anthroposului o alcatuire duala, cu o parte spirituala si una materiala. Nimic nu este mai pasionant decat sa urmaresti modelele anthroposului, care, in scurgerea mileniilor, au fost construite de elitele vremurilor, printre care este cuprins, ca o paranteza, si modelul strict monist materialist al stiintei actuale.
