Inradacinarea

In timpul Ocupatiei, Londra i-a cerut lui Simone Weil un raport privind posibilitatile de redresare a Frantei. Simone Weil a scris textul publicat astazi cu titlul Inradacinarea, care este totodata raportul cerut si una dintre cartile cele mai lucide, mai elevate, mai frumoase din cite s-au scris de foarte multa vreme incoace despre civilizatia noastra. Dupa citeva definitii esentiale ale nevoilor sufletului (omul nu se hraneste numai cu piine): ordinea, libertatea, supunerea, responsabilitatea, egalitatea, onoarea etc., Simone Weil, sub titlul «Dezradacinarea», intreprinde cea mai fina, cea mai riguroasa si cea mai aspra critica a modurilor noastre de a gindi, de a judeca si de a ne comporta, iar apoi, sub titlul «Inradacinarea», ne dezvaluie secretul care poate redresa Franta. Cuvintul «inradacinare» arata care este acest secret: o intoarcere la traditie. Nu la traditie asa cum este inteleasa in anumite medii politice si in jalnicele noastre manuale de istorie, ci la traditia gindirii juste, a vederii juste. Cartea aceasta austera, de un curaj uneori iesit din comun, nemiloasa si, in acelasi timp, admirabil cumpanita, de un crestinism autentic si foarte pur, este o lectie adeseori amara, dar de o rara inaltime a gindirii. – Albert Camus, Bulletin de la NRF, iunie 1949
Din cuprins: Ordinea • Libertatea • Supunerea • Responsabilitatea • Egalitatea • Ierarhia • Onoarea • Pedeapsa • Libertatea de opinie • Siguranta • Riscul • Proprietatea privata • Proprietatea colectiva • Adevarul • Dezradacinarea muncitorilor • Dezradacinarea taranilor • Dezradacinare si natiune
Traducere de O. Nimigean