Frank Sheeran, zis Irlandezul, a invatat sa ucida in armata americana in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, participand la invazia Italiei si la eliberarea acesteia de trupele germane. Intors acasa, traieste din invarteli si din rezolvarea treburilor murdare ale altora, lucrand pentru unul dintre cei mai mari mafioti ai vremii, Russell Bufalino. In cele din urma, ajunge sa joace un rol atat de important in gruparea condusa de acesta, incat procurorul general al SUA din perioada respectiva, Rudy Giuliani, il pune pe o lista de 26 de personalitati ale mafiei.
Cand Bufalino ii ordona lui Sheeran sa-l omoare pe Hoffa, Irlandezul se achita de misiune stiind ca, daca ar refuza, ar fi ucis el insusi.
Ajuns la batranete, Sheeran ii marturiseste lui Charles Brandt ca a executat pentru mafie peste 25 de asasinate. Povestea lui, inregistrata de Brandt, a stat ulterior la baza scrierii acestui volum care se citeste pe nerasuflate.
Este cea mai buna carte despre mafie pe care am citit-o pana acum si, credeti-ma, le-am citit pe toate. Este foarte autentica. – Steven Van Zandt, actor, interpretul personajului Silvio Dante in serialul Clanul Soprano
Sursa mea din familia Bufalino a citit aceasta carte. Toti cei care lucreaza pentru Bufalino au citit-o. Individul asta de moda veche mi-a spus ca a fost socat. Nu i-a venit sa creada ca Sheeran i-a spus toate astea lui Brandt. Totul e cat se poate de adevarat. – Joseph Coffey, detectiv in cadrul departamentului de crima organizata al Politiei New York
Fragment din cartea „Irlandezul. Asasinul mafiei” de Charles Brandt
„- Eu spun doar ca nucleara o sa rada tot cand or sa-i gaseasca cadavrul.
– Nu va fi niciun cadavru.
Russell si-a lipit de masa degetul mare de la mana dreapta. Isi pierduse degetul mare si aratatorul de la mana stanga in tinerete. Si-a miscat degetul pe care il mai avea de parca ar fi racait ceva pe fata alba de masa si a zis:
– Ce este din tarana in tarana se va intoarce.
M-am lasat pe spate si am sorbit din cafea.
– Asta-i treaba, am spus eu.
Am mai luat o gura.
– Deci plecam miercuri seara.
Batranul a intins mana spre mine si m-a ciupit de obraz, ca si cum ar fi stiut ce era in inima mea.
– Irlandezul meu, noi am facut tot ce-am putut pentru el.
Nimeni n-a putut sa-i explice care-i treaba. Mergem amandoi la Detroit miercuri seara.
Am asezat ceasca de cafea pe farfurioara, iar Russell si-a pus palma calda si mare pe ceafa mea, a ramas asa si mi-a spus in soapta:
– Mergem acolo si le lasam pe femei undeva. O sa ne ducem sa facem niste afaceri.
Bineinteles, m-am gandit eu si am dat din cap. Russell avea afaceri pe tot drumul de la Kingston la Detroit. O sa le lasam pe femei la un restaurant si noi o sa plecam sa facem afaceri, in timp ce ele vor sta acolo sa fumeze si sa bea cafea.
Russell s-a aplecat spre mine, iar eu m-am aplecat spre el.
Mi-a spus in soapta:
Mi-a spus in soapta:
– O sa ne astepte un pilot. Treci repede lacul si rezolvi o mica problema la Detroit. Apoi vii inapoi. Le iei pe femei. Nici n-o sa stie ca ai fost plecat. Pe urma nu ne mai grabim. Mergem incet si linistit pana la Detroit. Pe drumul acela pitoresc. Nu ne grabim. Asta-i treaba.”
Codul cartii: COR978-606-793-673-5
