Istoria in anecdote. Vorbe de duh si cu talc

In timpul pregatirilor razboiului lui August impotriva lui Antoniu, Plaucus trecu de partea celui dintai. Aceasta schimbare din partea lui nu se datora nici dorintei de a se alatura de cauza cea buna, nici din dragoste pentru republica, nici din simpatie fata de August, ci din nevoia de a trada, care era la el o adevarata boala. Se aratase cel mai mare lingusitor al reginei Cleopatra si cel mai josnic dintre sclavii ei. Sub titlul de secretar al lui Antoniu, fusese instigatorul si initiatorul celor mai abjecte desfranari. Foarte venal, Plaucus imbratisase partidul lui August, aceasta fiindca Antoniu cunoscandu-i jafurile, nu-l trata decat cu dispret. Totusi, Plaucus nu se sfiia sa-si faca un merit din clementa invingatorului: „Cezar spunea el, aproba purtarea lui, de vreme ce il iertase”. Nepotul sau, Titus, nu intarzie sa-i urmeze pilda. Intr-o zi, pe cand Plaucus insulta in plin Senat pe Antoniu, acuzandu-l de crimele cele mai urate, pretorianul Coponius, socrul lui Silius si om dintr-o bucata, ii spuse pe un ton ironic: – Se vede ca Antoniu a savarsit multe faradelegi in ajunul zilei in care l-ai parasit.