Istoria romanilor din Dacia Traiana. Istoria moderna. Epoca Romanismului – Volumul 6
Istorie a domnilor pamanteni – reimpusi de „Revolutiunea” lui Tudor Vladimirescu, dupa groaznica perioada a domniilor fanariote -, perioada 1829-1859, ce constituie obiectul volumului al VI-lea al Istoriei romanilor din Dacia Traiana, reprezinta – prin vastul material documentar roman si mai ales strain sintetizat pentru prima data la noi – o extraordinara deschidere catre strafundurile framantarilor poporului roman, de la clasele de jos la mintile luminate si la insisi voievozii epocii, cum sigur nici un alt volum precedent al lui A.D.Xenopol si nici o opera istorica a altcuiva a reusit sa ne ofere.
Istorie a domnilor pamanteni – reimpusi de „Revolutiunea” lui Tudor Vladimirescu, dupa groaznica perioada a domniilor fanariote -, perioada 1829-1859, ce constituie obiectul volumului al VI-lea al Istoriei romanilor din Dacia Traiana, reprezinta – prin vastul material documentar roman si mai ales strain sintetizat pentru prima data la noi – o extraordinara deschidere catre strafundurile framantarilor poporului roman, de la clasele de jos la mintile luminate si la insisi voievozii epocii, cum sigur nici un alt volum precedent al lui A.D.Xenopol si nici o opera istorica a altcuiva a reusit sa ne ofere.
Intr-un pasaj final admirabil, A.D.Xenopol surprinde magistral modul in care puterile europene vroiau si nu vroiau unirea celor doua principate – unire care trebuia sa fie in interesul lor si cat mai putin sau deloc in interesul nostru: „Aceasta conventie este o lucrare foarte stranie, o suprema a combinatiei diplomatice, care totdeauna a cautat sa domine prin idei, adeseori prin cuvinte, interesele reale si puternice ale vietii. Ea este un amestec hibrid si nefiresc de unire si despartire, in care cauta sa se impace interesele deosebite ale puterilor, pe capul poporului roman. Necontenit i se arata unirea, dar i se pun stavile pentru ca ea sa nu se realizeze. Se apropie unda de buzele lui; dar cand vrea sa beie, ea se indeparteaza.” … „toate aceste imboldiri catre o viata comuna trebuiau sa fie oprite prin zidul de despartire politic si administrativ ridicat intre ele; domnia si reprezentarea nationala erau deosebite.” Dar – afirma se vede zambind autorul – „ce curand erau sa fie lasate la o parte atare juraminte si, apucand taurul norocului de coarne, era sa ne faurim noi insine soarta refuzata de areopagul european. – I. Oprisan
Codul cartii: SEC978-973-642-475-5
