In articolele, deloc putine la numar, in care trateaza problematica ziaristului, Camil Petrescu sustine un punct de vedere neimpartasit de contemporanii sai: literatura e o forma superioara de jurnalistica. Lucrarea noastra va acorda prioritate acestei perspective, propunindu-si sa identifice in toate productiile camilpetresciene, filonul jurnalistic, asemeni unui liant. De altfel, prin stilul sau taios, prin promptitudinea replicii, prin corelatiile pline de inventivitate, prin mobilitatea inteligentei si prin preferinta pentru stilul polemic si dilematic, Camil Petrescu se inscrie cu usurinta in liniile portretului-robot al ziaristului modern. Daca despre proza, dramaturgia ori eseistica sa s-a mai scris, fie si colateral, activitatea sa gazetareasca a fost aproape cu totul vitregita de atentia criticii si istoriei literare, poate si din cauza lipsei unei editii complete a articolelor autorului, ramase, in buna masura, in paginile ziarelor ori ale revistelor timpului. Poate cea mai daruita cercetatoare a scrisului camilpetrescian, doamna Florica Ichim, a reusit sa tipareasca, in urma cu 20 de ani, un prim volum de publicistica dintr-o serie care-si propunea sa numere zece tomuri. An Prefata acelui volum, ramas, din pacate, unicul, se spunea despre publicistica de care ne ocupam: „An fond, a ramas raspindita in nenumarate publicatii din 1913 pina in 1957, materie pentru zece volume (pe care speram sa le aducem, in timp, la lumina).
