Marea amiaza

Nietzsche despre filologia clasica – iata un subiect cu adevarat pasionant, prilej de satisfactii unice pentru amatorul de a urmari fascinantul spectacol al formarii si al cunoasterii de sine. Caci acest subiect inseamna, de fapt, Nietzsche despre el insusi si in acest sens pledeaza chiar propria sa marturie – „Filologii sunt asemenea oameni care folosesc sentimentul apasator pe care il provoaca infirmitatea proprie omului modern pentru a castiga cu el bani si paine. Ii cunosc, eu insumi sunt unul dintre ei” (Noi, filologii, fr. 170). Mai precis, este vorba despre o ipostaza a personalitatii spirituale nietzscheene considerata din unghiul evolutiei sale interioare; dar, nu o ipostaza oarecare, ci una esentiala. si aceasta nu pentru simplul motiv ca este cea dintai, ci pentru ca este cea mai profunda, cea care i-a marcat definitiv orizontul de cultura si de gandire si a lasat o amprenta durabila in desfasurarea destinului personal al omului. (Vasile Musca)