Mopsi la Polul Nord

Fragment din cartea „Mopsi la Polul Nord” de Philip Reeve, Sarah McIntyre
„- Bunicule, el e Sen, a spus Sika. A fost naufragiat si are caini cu el. Acum putem intra in cursa.
– A, a spus batranul, deci Sika ti-a spus despre cursa ?
– Cate ceva, a spus Sen.
– N-a fost intotdeauna o cursa, a spus bunicul cu vocea lui joasa si hodorogita. Pe vremuri, nu stia nimeni de Mos Omat si de palatul lui de turturi. Apoi, intr-o Iarna Adevarata, o fata curajoasa pe nume Uca si-a pus schiurile si-a pornit sa explo-reze. A vazut cincizeci de feluri de zapada. A trecut prin Trecatoarea Monstrului, dar monstrul dormea si nu i-a facut probleme. S-a dus pana departe, in varful lumii, si cand a ajuns acolo l-a gasit pe Mos Omat asteptand; el i-a implinit o dorinta.
Chiar atunci, mama Sikai i-a implinit o dorinta lui Sen, aducandu-i o cana de ciocolata fierbinte si vafe calde cu miere. Bunicul a continuat.
– Fireste ca povestea lui Uca s-a raspandit peste tot. O viata mai tarziu, cand o alta Iarna Adevarata a inghetat iar apa marii, toti barbatii curajosi din Nord au pornit si ei la drum sa vada daca pot sa-si implineasca dorintele. „O, nu”, le-a spus atunci Mos Omat. „Voi stiti cat de greu e sa vi se implineasca dorintele ? Numai celui care ajunge primul la mine i se va implini dorinta? Pe restul i-a trimis acasa dezamagiti. Dupa aia, de fiecare data cand venea Iarna Adevarata, apareau tot felul de conflicte, pentru ca toti incercau sa ajunga primii la Mos Omat. „Nu se poate asa ceva”, a spus el cand a vazut pe zapada sangele razboinicilor care se luptau pentru a intra primii pe portile castelului. „Trebuie sa existe reguli. Trebuie sa fim corecti. Trebuie sa incepeti toti deodata si cea mai buna sanie va castiga.” Si asa se face ca, de-atunci, toti cei care cauta palatul lui Mos Omat pleaca deodata. din Iarnia. De-acolo am plecat si eu in anul in care am facut calatoria…”