Blocurile de locuinte constituie spatii cu proprietari multipli, in care, alaturi de componentele cu utilizare si gestiune privata, locatarii trebuie sa administreze, in comun, o buna parte din spatiile fizice si sa participe la rezolvarea anumitor probleme de interes general. In astfel de contexte, gestionarea sau producerea bunurilor publice se realizeaza printr-o forma a actiunii colective: participarea comunitara. Demersurile empirice din acest volum sunt subordonate obiectivului intelegerii participarii comunitare in vecinatatile construite inainte de 1990, intr-un oras mare din vestul Romaniei.
Monografia incearca sa sintetizeze teoriile si rezultatele de cercetare relevante pentru problematica participarii comunitare urbane, primul capitol fiind un veritabil referential al cercetarii. Demersul stiintific urmareste testarea, prin tehnici etnografice sistematice, a unor enunturi generale, cu suport in capitolul teoretic al acestui studiu. Lucrarea prezinta construirea modelului explicativ al participarii individuale la initiativele comunitare de la nivel local, testandu-se ipoteze deduse din literatura sau cu suport in cercetarea etnografica, prin tehnici de analiza multivariata aplicate unui set de date reprezentative la nivelul municipiului Oradea. Modelul realizat este completat de studii de analiza de retea si de modele multinivel ale participarii comunitare, bazandu-se pe date exhaustive din peste douazeci de scari de bloc din Oradea. Analizele sofisticate permit descrierea organizarii de retea a interactiunilor din astfel de vecinatati, precum si estimarea impactului diferitelor structuri de retea asupra potentialului de actiune colectiva al vecinatatilor respective.
Adrian Hatos
