Poezia generatiei albatrosiste – Cristina Ciobanu
Din Cuprins:
? Generatie, promotie – controverse
? Caleidoscop (deceniul al V-lea)
? Revistele Albatros si Cadran
? Albatrosismul – ecouri in literatura contemporana
Prezentam, in studiul de fata, ceea ce numim „poezia generatiei albatrosiste”, accentul cazand pe tentativa acestei generatii de a schimba criteriile esteticului, reluand, intr-o varianta sublimata, procedee ale avangardei isto-rice, dar anuntand totodata si literatura finalului de secol XX. In prezentarea poeziei generatiei albatrosiste, am simtit nevoia unei contextualizari, de aceea ne-am oprit si asupra revistelor Cadran si Albatros care au generat numeroase controverse cu privire la reflectarea in paginile lor a spiritului de fronda al generatiei amintite.
In analiza propriu-zisa a poeziei lui Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion, am adus in discutie teme, motive care devin obsedante in lirica acestor poeti, precum obsesia mortii, inclinatia spre citadin, spre cotidian, dar si gustul evadarii, al calatoriei spre spatii imaginare sau spre sine prin labirintul cosmarurilor proprii. Prezentam si cateva modalitati discursive dominante: destructurarea limbajului poetic, forme de dialogism, jocul probabilitatilor, ironia, ekphrasisul, insemnand aici o restrangere a lumii descrise la un spatiu bidimensional.
Acestea sunt coordonatele pe care se structureaza lucrarea de fata: contextul, delimitarea termenilor, functionalitatea conceptului generatie in cadrul istoric dat si relevanta publicatiilor reprezentative pentru modul acestor scriitori de a percepe spatiul cultural, literar; tematica si expresivitatea in opera principalilor reprezentanti si corespondentele care se pot stabili intre ei si literatura epocilor ulterioare.
Fragment din carte:
„3.3.4. Poezia
Poezia publicata in Cadran este selectata nu numai pe criteriile valorii, ci si pe acelea enuntate in numarul 3 al revistei, in articolul Proza pentru poeti. Primul numar ofera un text al lui Alexandru Balaci intitulat Mama, o poezie a emotiilor simple, in care figura feminina pare a se desprinde din miturile satului traditional; unul al lui George Meniuc, Clasa o alegorie a existentei umane, un poem al intrebarilor fundamentale, in care se conturaza un tablou sumbru al contemporaneitatii, al dezorientarii umane: Se vesteste a ploaie, a vant, nu se stie.(…)// Rasaritul pasilor tai, rasaritul acesta nou./ De undeva, din jalea norodului, e tarziu./ Esti ultimul meu rasarit, si acesta tarziu./ Mi-e teama de mine si nu stiu ce vreau”. Atmosfera aminteste oarecum de Bacovia, tipul de discurs este insa mai apropiat de acela al literaturii apreciate de tinerii de la Cadran.
Tot in primul numar mai apar si alte doua texte, unul semnat Mihai Beniuc, Fiinte, in genul prelucrarilor, la nivel prozodic, blagiene dupa textele folclorice: Fara forma, grea, stangace/ Firea oarba, tace, tace.// Sclave unei legi fatale/ Au incremenit cristale.// Rasarind greoi din tina/ Plante pipaie lumina.// In priveliste de seara/ Sta la panda ochiu de fiara.// Omul in lumina slaba/ E nelinistit si ‘ntreaba.” E aceeasi poezie ce se apleaca asupra destinului omului care pare a se scufunda in mizeria cotidiana si care traieste nelinistea din preajma unor posibile schimbari. Celalalt ii apartine lui T. Neneev si, asa cum anunta si titlul, Origine, afirma cu mandrie provenienta basarabeana, puntea pe care o fixeaza intre doua lumi, Eu torn in cantec sufletul meu slav/ Calit sub cerul bun si moldovan”. Cu sonoritati ce amintesc de Esenin, ultima strofa se vrea a fi o adevarata arta poetica: Eu sunt poetul nouii generatii/ Pornita sa despice istoria in doua./ Eu sunt poetul unei lumi ce naste/ Vulcanica, tulburatoare, noua.” Primul numar ofera si traducerea unui text al lui Val&y Larbaud in cadrul cronicii dedicate poetului francez.”
Din Cuprins:
? Generatie, promotie – controverse
? Caleidoscop (deceniul al V-lea)
? Revistele Albatros si Cadran
? Albatrosismul – ecouri in literatura contemporana
Prezentam, in studiul de fata, ceea ce numim „poezia generatiei albatrosiste”, accentul cazand pe tentativa acestei generatii de a schimba criteriile esteticului, reluand, intr-o varianta sublimata, procedee ale avangardei isto-rice, dar anuntand totodata si literatura finalului de secol XX. In prezentarea poeziei generatiei albatrosiste, am simtit nevoia unei contextualizari, de aceea ne-am oprit si asupra revistelor Cadran si Albatros care au generat numeroase controverse cu privire la reflectarea in paginile lor a spiritului de fronda al generatiei amintite.
In analiza propriu-zisa a poeziei lui Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion, am adus in discutie teme, motive care devin obsedante in lirica acestor poeti, precum obsesia mortii, inclinatia spre citadin, spre cotidian, dar si gustul evadarii, al calatoriei spre spatii imaginare sau spre sine prin labirintul cosmarurilor proprii. Prezentam si cateva modalitati discursive dominante: destructurarea limbajului poetic, forme de dialogism, jocul probabilitatilor, ironia, ekphrasisul, insemnand aici o restrangere a lumii descrise la un spatiu bidimensional.
Acestea sunt coordonatele pe care se structureaza lucrarea de fata: contextul, delimitarea termenilor, functionalitatea conceptului generatie in cadrul istoric dat si relevanta publicatiilor reprezentative pentru modul acestor scriitori de a percepe spatiul cultural, literar; tematica si expresivitatea in opera principalilor reprezentanti si corespondentele care se pot stabili intre ei si literatura epocilor ulterioare.
Fragment din carte:
„3.3.4. Poezia
Poezia publicata in Cadran este selectata nu numai pe criteriile valorii, ci si pe acelea enuntate in numarul 3 al revistei, in articolul Proza pentru poeti. Primul numar ofera un text al lui Alexandru Balaci intitulat Mama, o poezie a emotiilor simple, in care figura feminina pare a se desprinde din miturile satului traditional; unul al lui George Meniuc, Clasa o alegorie a existentei umane, un poem al intrebarilor fundamentale, in care se conturaza un tablou sumbru al contemporaneitatii, al dezorientarii umane: Se vesteste a ploaie, a vant, nu se stie.(…)// Rasaritul pasilor tai, rasaritul acesta nou./ De undeva, din jalea norodului, e tarziu./ Esti ultimul meu rasarit, si acesta tarziu./ Mi-e teama de mine si nu stiu ce vreau”. Atmosfera aminteste oarecum de Bacovia, tipul de discurs este insa mai apropiat de acela al literaturii apreciate de tinerii de la Cadran.
Tot in primul numar mai apar si alte doua texte, unul semnat Mihai Beniuc, Fiinte, in genul prelucrarilor, la nivel prozodic, blagiene dupa textele folclorice: Fara forma, grea, stangace/ Firea oarba, tace, tace.// Sclave unei legi fatale/ Au incremenit cristale.// Rasarind greoi din tina/ Plante pipaie lumina.// In priveliste de seara/ Sta la panda ochiu de fiara.// Omul in lumina slaba/ E nelinistit si ‘ntreaba.” E aceeasi poezie ce se apleaca asupra destinului omului care pare a se scufunda in mizeria cotidiana si care traieste nelinistea din preajma unor posibile schimbari. Celalalt ii apartine lui T. Neneev si, asa cum anunta si titlul, Origine, afirma cu mandrie provenienta basarabeana, puntea pe care o fixeaza intre doua lumi, Eu torn in cantec sufletul meu slav/ Calit sub cerul bun si moldovan”. Cu sonoritati ce amintesc de Esenin, ultima strofa se vrea a fi o adevarata arta poetica: Eu sunt poetul nouii generatii/ Pornita sa despice istoria in doua./ Eu sunt poetul unei lumi ce naste/ Vulcanica, tulburatoare, noua.” Primul numar ofera si traducerea unui text al lui Val&y Larbaud in cadrul cronicii dedicate poetului francez.”
Codul cartii: INE978-606-24-0136-8
