Cuprins:
Gandacul de aur sau de ce cainele uraste pisica
Clopotul urias
Ciudata poveste a doctorului Caine
Cum a inceput legatul picioarelor
Pestele care vorbea
Bambus si broasca testoasa
Gascanul nebun si tigrul de padure
Tigrul care dadea din cap
Printesa Kwan-yin
Cei doi saltimbanci
Fragment din carte:
„Bambus si broasca testoasa
Un grup de oameni vizitau Hsi Ling. Tocmai trecusera pe Sfantul Drum printre animalele uriase de piatra, cand Bambus, un baietel de doisprezece ani, fiul unui paznic, a iesit din casa tatalui sau sa ii vada pe mandarini cum trec. Asa o parada de oameni mareti nu mai vazuse pana atunci nici macar in zilele de sarbatoare. Erau zece lectici, cu purtatori imbracati in culori aprinse, zece umbrele rosii cu manere lungi, fiecare dusa inaintea mandrului ei purtator si un sir lung de calareti.
Dupa ce acest alai a trecut de el, Bambus era gata sa planga ca nu putea alerga dupa pelerini in vreme ce ei mergeau de la un templu la altul si de la un mormant la altul. Dar vai! – tatal lui ii poruncise sa nu mearga niciodata in urma pelerinilor.
Daca faci asa, ii spusese el, si daca esti un cersetor, atunci si tatal tau este la fel. Nimeni nu vrea cersetori pe langa mormintele regesti.
Asa ca Bambus nu avusese niciodata placerea de a-i urma pe cei bogati. De multe ori se intorsese la bordeiul micut de pamant, cu inima aproape sfasiata ca isi vedea tovarasii de joaca alergand, plini de veselie, in urma lecticilor.
In ziua in care incepe aceasta povestire, chiar cand ultimul calaret disparuse printre cedri, Bambus s-a uitat in sus spre una din cladirile mai mici ale templului, a carei paznic era tatal lui. Era casa in care oaspetii tocmai fusesera poftiti. Il insela cumva privirea? Nu, usile mari de fier fusesera uitate din graba si ele stateau larg deschise, imbiindu-l parca sa intre.
Incantat, el s-a grabit spre templu. De cate ori isi apasase capul de gratii si se uitase in incaperea intunecoasa, voind si nadajduind ca intr-o zi sa poata intra! Si cu toate acestea, niciodata nu i se daduse voie. Aproape in fiecare zi de cand fusese doar un tanc privise la coloana inalta de piatra, sau tablita, acoperita cu scrieri in chineza, care statea in mijlocul incaperii, ajungand aproape pana la acoperis. Dar cu o si mai mare uimire, ochii i-au cazut pe testoasa uriasa de dedesubt, pe al carei spate statea tablita. Multe astfel de coloane se pot vedea in China, multe astfel de testoase isi poarta poverile de piatra, dar aceasta era singura pe care Bambus o vazuse vreodata. Nu iesise niciodata din padurea Hsi Ling si, bineinteles, stia foarte putine despre lumea de dincolo de ea.
Nu e de mirare ca testoasa si coloana il uimisera mereu. Ii ceruse tatalui sau sa ii lamureasca taina.
De ce este o testoasa? De ce nu un leu sau un elefant?
Pentru ca vazuse statui de piatra ale acestor animale in parc si le gasise mult mai potrivite decat pe prietena lui, testoasa, sa duca poveri pe umerii lor.
Pai, asta e obiceiul, ii raspunsese tatal lui – raspunsul dat mereu cand Bambus punea o intrebare, asta e obiceiul”.
Baiatul incercase sa isi inchipuie cum statea treaba, dar nu fusese niciodata sigur ca avea dreptate, dar acum, bucuria bucuriilor, urma sa intre chiar in incaperea unde era testoasa. Sigur, odata ajuns inauntru, va putea gasi raspunsul la aceasta mare taina a copilariei lui. ”
Gandacul de aur sau de ce cainele uraste pisica
Clopotul urias
Ciudata poveste a doctorului Caine
Cum a inceput legatul picioarelor
Pestele care vorbea
Bambus si broasca testoasa
Gascanul nebun si tigrul de padure
Tigrul care dadea din cap
Printesa Kwan-yin
Cei doi saltimbanci
Fragment din carte:
„Bambus si broasca testoasa
Un grup de oameni vizitau Hsi Ling. Tocmai trecusera pe Sfantul Drum printre animalele uriase de piatra, cand Bambus, un baietel de doisprezece ani, fiul unui paznic, a iesit din casa tatalui sau sa ii vada pe mandarini cum trec. Asa o parada de oameni mareti nu mai vazuse pana atunci nici macar in zilele de sarbatoare. Erau zece lectici, cu purtatori imbracati in culori aprinse, zece umbrele rosii cu manere lungi, fiecare dusa inaintea mandrului ei purtator si un sir lung de calareti.
Dupa ce acest alai a trecut de el, Bambus era gata sa planga ca nu putea alerga dupa pelerini in vreme ce ei mergeau de la un templu la altul si de la un mormant la altul. Dar vai! – tatal lui ii poruncise sa nu mearga niciodata in urma pelerinilor.
Daca faci asa, ii spusese el, si daca esti un cersetor, atunci si tatal tau este la fel. Nimeni nu vrea cersetori pe langa mormintele regesti.
Asa ca Bambus nu avusese niciodata placerea de a-i urma pe cei bogati. De multe ori se intorsese la bordeiul micut de pamant, cu inima aproape sfasiata ca isi vedea tovarasii de joaca alergand, plini de veselie, in urma lecticilor.
In ziua in care incepe aceasta povestire, chiar cand ultimul calaret disparuse printre cedri, Bambus s-a uitat in sus spre una din cladirile mai mici ale templului, a carei paznic era tatal lui. Era casa in care oaspetii tocmai fusesera poftiti. Il insela cumva privirea? Nu, usile mari de fier fusesera uitate din graba si ele stateau larg deschise, imbiindu-l parca sa intre.
Incantat, el s-a grabit spre templu. De cate ori isi apasase capul de gratii si se uitase in incaperea intunecoasa, voind si nadajduind ca intr-o zi sa poata intra! Si cu toate acestea, niciodata nu i se daduse voie. Aproape in fiecare zi de cand fusese doar un tanc privise la coloana inalta de piatra, sau tablita, acoperita cu scrieri in chineza, care statea in mijlocul incaperii, ajungand aproape pana la acoperis. Dar cu o si mai mare uimire, ochii i-au cazut pe testoasa uriasa de dedesubt, pe al carei spate statea tablita. Multe astfel de coloane se pot vedea in China, multe astfel de testoase isi poarta poverile de piatra, dar aceasta era singura pe care Bambus o vazuse vreodata. Nu iesise niciodata din padurea Hsi Ling si, bineinteles, stia foarte putine despre lumea de dincolo de ea.
Nu e de mirare ca testoasa si coloana il uimisera mereu. Ii ceruse tatalui sau sa ii lamureasca taina.
De ce este o testoasa? De ce nu un leu sau un elefant?
Pentru ca vazuse statui de piatra ale acestor animale in parc si le gasise mult mai potrivite decat pe prietena lui, testoasa, sa duca poveri pe umerii lor.
Pai, asta e obiceiul, ii raspunsese tatal lui – raspunsul dat mereu cand Bambus punea o intrebare, asta e obiceiul”.
Baiatul incercase sa isi inchipuie cum statea treaba, dar nu fusese niciodata sigur ca avea dreptate, dar acum, bucuria bucuriilor, urma sa intre chiar in incaperea unde era testoasa. Sigur, odata ajuns inauntru, va putea gasi raspunsul la aceasta mare taina a copilariei lui. ”
Codul cartii: GRA978-606-695-076-3
