Pravalia cu poezie

Poet cu vocatie, dedat si laudabilei initiative particulare de a face cunoscute cititorilor aparitiile editoriale recente ale confratilor, Adrian Alui Gheorghe stie ce trebuie sa achizitioneze pentru cele sase rafturi pe care le-a amenajat in pravalia sa. Aici se poate gasi marfa proaspata de toata mana si pentru toate gusturile, iar proprietarul nu-si face pravalie cu scara. Ceea ce inseamna ca el nu se gandeste neaparat la o scara valorica si ca nu tine cont de invatatura proverbului „Cui ii dai pe datorie nu-l mai vezi sa vie”. Si aceasta deoarece, desfacand si prezentand cele primite, pravalierul nu face rabat unora dintre producatori, cu speranta ca urmatoarea productie sa le fie mai buna. Nefiind adeptul achizitionarilor angro, Adrian Alui Gheorghe evita neajunsurile surprinse in zicala „Pravalie cu chirie si marfa in datorie”. O carte de citit atat pentru numele celor aflati la oferta, dar, mai ales, pentru calitatea prezentarii din partea autorului, care nu e numai scriitor, e si cititor de vocatie. – Vasile Spiridon

Se mai vinde poezie? Se mai cumpara? Marfa e, slava Domnului! Si de-a-ntaia si de-a doua, poezie cu vanilie, cu scortisoara, cu rahat. Poezie cu marar, cu leustean, cu nuca. Poezie de post, fara nimic inauntru, precum gogoasele infuriate pe toata lumea numai pe ele insele nu. Poezie cu dulceata de trandafiri, interzisa diabeticilor. Poezie cu rom, trasa in ciocolata amara. Poezie-jeleu pudrata cu praf de scarpinat pe dinauntru. Poezie abtibild, buna de pus la rever pentru o seara. Poezie cu fistic, cu merisor insiropat, cu lamaie stoarsa. Poezie agatatoare care iese prin fereastra si numai ce o vezi prinsa in jurul lunii. Poezie plictisita de ea insasi ca o amanta batrana. (Ca „la limita tacerii cuvantul devine constient de menirea sa de a fi logos, dar si de insuficienta sa” zice Hugo Friedrich). Poezie-teapa pentru naivi. Poezie care iti ia durerea de suflet ca pe nimic. Poezia salata de muzica. Poezia floare de asfalt. Poezie pentru nevrotici. Poezie pentru astmatici, cardiaci, abulici. Versuri schioape pentru alergatorii fara tinta. Poezie sandwich. Avem marfa! Arta? Arta pentru orbi, pentru muti, arta pentru bolnavii mentali. Poezie? Viata de hartie. Teatru? Trucuri cu grimase, cu masti, cu palarii de paie pentru decapitati. Tablouri? Dati-le pe apa…! Uite, avem aici si poezie cu inlocuitori, cu soia, cu naut, cu sofran. Poezie bici. Poezie plici. Tinem poezie cu argint viu, poezie cu sclipici…! Avem poezie pentru mirese fugite de acasa, avem cantece triste pentru oameni veseli. Poftiti la pravalie! Avem poezie, poezie, poezie…! Marfa!  – Adrian Alui Gheorghe, Piatra Neamt, septembrie 2019