Diversitatea vocilor din acest volum demonstreaza fara sa-si fi propus insa polifonia experientelor, bogatia biografiilor, dar si numeroasele Scylle si Caribde cu care se confrunta, in existenta sa, un profesor: de la obtinerea postului didactic la cunoasterea cancelariei si a directiunii, de la provocarile inerente legate de documente, la satisfactii personale si profesionale.
Elevii de astazi citesc, profesorii de astazi si de ieri cauta formule sa fie alaturi de elevii lor, nu doar sa le predea informatii, ci sa-i indrume, sa le inlesneasca drumul prin viata si prin literatura. Profesorii impartasesc cu oarecare nostalgie relatari prodigioase ale vreunei lectii (nu doar de literatura, ci si de viata, adesea!), provocari, constrangeri, proiecte, redresari curajoase in urma vreunui impediment (socio-politic sau existential), rememorari, fantazari, definitivari ale unui parcurs, plimbari prin labirintul vietii si altele. Pentru ca profesorii au multe de impartasit. Pentru ca profesorii (si, mai ales, cei de vocatie) sunt oameni cu o sensibilitate aparte, cu un fond sufletesc cizelat in permanenta de intalnirile cu elevii de ieri si de azi, si delicat ca o floare de cires in livezile nesfarsite ale timpului. Sunt daruri sacre intalnirile cu profesori de romana rabdatori, plini de har, de povesti si guvernati de libertatea de a visa alaturi de elevii lor si de a educa deopotriva: afinitati elective majore, tentatia necunoscutului si fericirea lichida a discutiilor fara sfarsit, ca si cum fiecare dintre ei, profesorii, s-ar erija intr-o Seherezada atemporala, congenera totusi cu fiecare dintre acesti oameni minunati, a caror desavarsire nu si-o vor accepta niciodata, aflati mereu in cautarea Frumosului, a Binelui, a Dreptatii, o kalokagathie eterna, metaistorica, atotcuprinzatoare. Pentru ca vocile profilor merita sa fie auzite, pentru ca demnitatea, daruirea, nazuintele si fermitatea spirituala nu se invata, dar fiind in preajma unor astfel de oameni, poti sa tinzi spre ele, ca intr-o coloana a infinitului care se rasuceste inspre inalt ca o tija care-si pastreaza elasticitatea si tandretea. Neocoliti de piedici ori de esec, profesorii de ieri si de azi au gasit metode sa raspandeasca lumina si frumusete. Sa eleveze spiritual
si sa dezvaluie umanitatea, creand resorturi pentru pretuirea ei, pentru sprijinul celor mai slabi, pentru decriptarea celor mai incalcite sensuri.
Proiectul Prof de romana reuneste discursuri pe cat de variate pe atat de rodnice, pe cat de umane, pe atat de inuman-fabuloase, raspandind o serenitate si bucurie rar recognoscibile in alte contexte. Spun asta cu un pic de trufie calina, dar si cu sinceritate si respect pentru toti cei care au ales (nu doar sa predea limba si literatura romana, ci si) sa (se) daruiasca trup si suflet din ceea ce sunt pentru cei ce vin pe urmele lor, cautand, ca intr-o selva oscura, pasii lasati de Hänsel si Gretel.
Irina-Roxana Georgescu
