Volumul de fata este deja un reper istoriografic, o lucrare canonica, de neevitat pentru cel care studiaza arsenalul persuasiunii si terorii ideologice totalitare din anii 1940 si 1950. Atunci cand Eugen Denize a realizat documentarea pentru aceasta carte, insemnate fonduri arhivistice privitoare la institutiile de propaganda erau inchise. Insa temele si directiile de cercetare initiate inclusiv de Eugen Denize i-au determinat pe diversi istorici sa continue demersurile in sensul declasificarii unor dosare pastrate in fosta Arhiva a Comitetului Central al PCR. Intre timp, accesul la arhiva Sectiei de Propaganda si Agitatie este liber atat datorita insistentei Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, cat si politicii de transparenta inaugurate dupa momentul iulie 2007 de conducerea Arhivelor Nationale.
Eugen Denize, care si-a intemeiat volumul pe semnificative surse istorice de arhiva (provenite cu precadere din fondul Microfilme al Arhivelor Militare Romane), presa si literatura secundara, sprijina ideea potrivit careia comunismul romanesc a fost, de la bun inceput si fara intrerupere, o intreprindere malefica. Propaganda a jucat un rol aparte, amplu documentat, iar structurile institutionale ale Agitprop-uluidin Romania jdanovismului cultural beneficiaza de o tratare atenta, fara ca personalitatile comuniste care le-au patronat sa fie neglijate. Iosif Chisinevschi si Leonte Rautu sunt in mod inevitabil personaje principale ale cartii. Secondantul lor, Mihail Roller, este surprins de E. Denize in rolul de cenzor al istoriografiei romane; insa autorul nu pare sa il singularizeze. De fapt, a existat o intreaga echipa patronata de M. Roller. Meticulozitatea cu care E. Denize analizeaza fenomentul cenzorial din istoriografia romana contrasteaza cu spiritul meschin cu care astazi istorici formati in anii national stalinismului utilizeaza conceptul de neorollerism pentru a-l aplica in mod oneros unor colegi de breasla incomozi.
Editia a II-a, adaugita, cartonata, imagini de arhiva, adaugita cu 80 de pagini, anexe documentare, stenograme, indice.
Fragment din carte:
„Pe plan intern, politica promovata de Partidul Muncitoresc Roman a avut ca rezultat o accelerare a industrializarii, dar cu un pret foarte mare platit de intregul popor roman. Abia la 28 decembrie 1954 au fost desfiintate cartelele la produsele de stricta necesitate, iar nivelul de viata a crescut lent, mult mai lent decat in tarile aflate in afara sferei de influenta a Uniunii Sovietice. Politica P.M.R. s-a bazat pe deposedarea de avere a celor care aveau proprietati, primele victime fiind mosierii, burghezia in totalitatea ei, chiaburimea si, in final, intreaga taranime, care a reusit sa pastreze numai aproximativ 7% din suprafata agricola a tarii, restul fiind cedat cooperativelor infiintate dupa modelul colhozurilor sovietice. Dintr-un popor de proprietari mari, mijlocii, dar mai ales mici, poporul roman a fost transformat intr-un popor de functionari si muncitori, toti depinzand de bugetul de stat.
Pe plan social, comunistii au construit o societate partocratica, in fruntea careia se afla nomenclatura de partid, in special conducerea superioara a acestuia. Din elita conducatoare comunista faceau parte membrii Biroului Politic, ai Biroului Organizatoric, ai Secretariatului, Cancelariei si diferitelor sectii ale Comitetului Central, membri simpli ai Comitetului Central, activul de partid al comitetelor regionale, raionale si municipale, membrii guvernului si ai corpului diplomatic, conducerea superioara a armatei, Securitatii si Militiei, conducatorii principalelor institutii publice, ai presei centrale si locale. Acestia beneficiau de toate avantajele materiale la care romanii obisnuiti abia daca incercau sa viseze. Locuiau in cele mai elegante vile din tara, aveau acces la magazine speciale, la ingrijire medicala speciala, se puteau folosi de valuta forte a tarii, puteau sa calatoreasca in strainatate si aveau acces la informatii inaccesibile pentru marea masa a populatiei. ”
Eugen Denize, care si-a intemeiat volumul pe semnificative surse istorice de arhiva (provenite cu precadere din fondul Microfilme al Arhivelor Militare Romane), presa si literatura secundara, sprijina ideea potrivit careia comunismul romanesc a fost, de la bun inceput si fara intrerupere, o intreprindere malefica. Propaganda a jucat un rol aparte, amplu documentat, iar structurile institutionale ale Agitprop-uluidin Romania jdanovismului cultural beneficiaza de o tratare atenta, fara ca personalitatile comuniste care le-au patronat sa fie neglijate. Iosif Chisinevschi si Leonte Rautu sunt in mod inevitabil personaje principale ale cartii. Secondantul lor, Mihail Roller, este surprins de E. Denize in rolul de cenzor al istoriografiei romane; insa autorul nu pare sa il singularizeze. De fapt, a existat o intreaga echipa patronata de M. Roller. Meticulozitatea cu care E. Denize analizeaza fenomentul cenzorial din istoriografia romana contrasteaza cu spiritul meschin cu care astazi istorici formati in anii national stalinismului utilizeaza conceptul de neorollerism pentru a-l aplica in mod oneros unor colegi de breasla incomozi.
Editia a II-a, adaugita, cartonata, imagini de arhiva, adaugita cu 80 de pagini, anexe documentare, stenograme, indice.
Fragment din carte:
„Pe plan intern, politica promovata de Partidul Muncitoresc Roman a avut ca rezultat o accelerare a industrializarii, dar cu un pret foarte mare platit de intregul popor roman. Abia la 28 decembrie 1954 au fost desfiintate cartelele la produsele de stricta necesitate, iar nivelul de viata a crescut lent, mult mai lent decat in tarile aflate in afara sferei de influenta a Uniunii Sovietice. Politica P.M.R. s-a bazat pe deposedarea de avere a celor care aveau proprietati, primele victime fiind mosierii, burghezia in totalitatea ei, chiaburimea si, in final, intreaga taranime, care a reusit sa pastreze numai aproximativ 7% din suprafata agricola a tarii, restul fiind cedat cooperativelor infiintate dupa modelul colhozurilor sovietice. Dintr-un popor de proprietari mari, mijlocii, dar mai ales mici, poporul roman a fost transformat intr-un popor de functionari si muncitori, toti depinzand de bugetul de stat.
Pe plan social, comunistii au construit o societate partocratica, in fruntea careia se afla nomenclatura de partid, in special conducerea superioara a acestuia. Din elita conducatoare comunista faceau parte membrii Biroului Politic, ai Biroului Organizatoric, ai Secretariatului, Cancelariei si diferitelor sectii ale Comitetului Central, membri simpli ai Comitetului Central, activul de partid al comitetelor regionale, raionale si municipale, membrii guvernului si ai corpului diplomatic, conducerea superioara a armatei, Securitatii si Militiei, conducatorii principalelor institutii publice, ai presei centrale si locale. Acestia beneficiau de toate avantajele materiale la care romanii obisnuiti abia daca incercau sa viseze. Locuiau in cele mai elegante vile din tara, aveau acces la magazine speciale, la ingrijire medicala speciala, se puteau folosi de valuta forte a tarii, puteau sa calatoreasca in strainatate si aveau acces la informatii inaccesibile pentru marea masa a populatiei. ”
Codul cartii: CDS978-606-537-076-0
