Psihologia Sinelui. Prelegerile de la Institutul de Psihanaliza din Chicago
Psihologia Sinelui, intemeiata de Heinz Kohut, este una dintre cele mai importante orientari din psihologia, psihoterapia si psihanaliza contemporana. Pornind de la tulburarile narcisice de personalitate, frecvente in clinica sa din America anilor ’50, Kohut se distanteaza de teoria pulsiunilor elaborata de Freud pe baza tratarii nevrozelor, foarte raspandite in Europa inceputului de secol. in centrul psihologiei sinelui se va afla linia narcisica a dezvoltarii psihice, pe care Kohut o considera prioritara. Sinele, obiectele sinelui, oglindirea, transferul narcisic iau locul principalelor concepte freudiene. Importantele modificari teoretice se concretizeaza in innoiri ale tehnicii, intre care privilegierea empatiei in raport cu interpretarea se situaza pe primul plan.
Sintetizand intreaga conceptie a lui Kohut, prelegerile interactive sustinute de el la Chicago la mijlocul anilor ’70 se adreseaza psihoterapeutilor, psihiatrilor, psihologilor, precum si tuturor celor interesati de cunoasterea de profunzime a omului.
Fragment din lucrare:
PRELEGEREA A 20-A
11 APRILIE 1975
Bipolaritatea Sinelui
DR. KOHUT: Ce-ar fi sa continui astazi de acolo unde dr…. ne-a amintit data trecuta ca am ramas. Daca imi amintesc corect, ma concentram pe modul aparte in care este constituit Sinele, in relatie cu doua seturi exterioare principale de experiente. Am spus ca Sinele ar trebui conceptualizat precum un arc de tensiune, ce se mentine intreaga viata, si care leaga doua seturi de experiente polare: pe de o parte, un pol al ambitiilor, legate de grandoarea originara, asa cum a fost ea afirmata de obiectul oglinditor al Sinelui, de obicei mama; de cealalta parte, un pol al idealizarilor, scopurile idealizate ale persoanei, care, cu deosebire la baiat, desi nu intotdeauna, sunt stabilite pe baza relatiei originale cu obiectul Sinelui care este reprezentat de tata si de maretia sa. La fata, ar putea fi oricare dintre cei doi; in mod clasic, este mama. Oricum, este vorba despre acest gradient de tensiune cu un conglomerat intermediar de functii ale Eului, se nasc din ambitii specifice sau care sunt mobilizate de atractia scopurilor idealizate particulare. Desigur, daturile talentelor congenitale creeaza o propensiune, o preferinta sau un mod prin care sunt exprimate ambitii grandioase sau prin care se traieste dupa scopuri idealizate. Deci exista o reciprocitate circulara in ceea ce rezulta din interactiunea daturilor interioare si a celor primite din afara. Exista un schimb intre echipamentul congenital, talentele particulare si ambitiile si idealurile specifice pe care le servesc.
Totusi, daca imi amintesc corect, data trecuta am pus accentul, in ceea ce priveste formarea Sinelui, asupra unei serii de chestiuni ce tratau perturbarile felului in care era construit Sinele. Am spus ca e ca si cum fiecare copil ar avea doua sanse, ca, daca exista o perturbare a raspunsurilor de oglindire ale obiectului Sinelui, disponibilitatea unui obiect al Sinelui care sa poata fi idealizat poate suplini esecurile experientelor anterioare.
