Publius Ovidius Naso

Aceasta lucrare ocupa un gol in cultura romana. Exegetii romani au scris studii despre enigma exilului poetului latin la Tomis, dar niciodata o carte de sinteza cu statut academic. Autorul cartii urmareste monografic, cu spirit critic si cu eruditie impresionanta, acuzatiile de natura morala, religioasa si poli-tica, din antichitate pana azi, implicate in condamnarea poetului. Poetul avea o viziune asupra lumii bazata pe elogiul libertatii, glorificarea Republicii si cultivarea valorilor nobiliare, valori marginalizate de regimul lui Augustus. Poetul, prin atitudinea sa de fronda implicata in opera literara, reprezinta o paradigma emblematica a omului in conflict cu teroarea istoriei.
Fragment:
” Quod metuas non est: Antoni scripta leguntur.
Doctus et in promptu scrinia Brutus habet.
Nec me nominibus furiosus confero tantis:
Saeva deos contra non tamen arma tulli… (v. 23-26)
Pentru a în?elege aceste versuri atât de înc?rcate de semnifica?ii politice e necesar un minim comentariu. in primul rând merit? a fi subliniat? compara?ia pe care Ovidiu o face (sub masca unei modestii r?u disimulat?) între scrierile lui ?i cele ale unui Antoniu sau Brutus. Compara?ia pare s?-i fi sc?pat f?r? s? vrea: ?i totu?i ce lucru grav implic?! E imposibil ca Ovidiu s? nu-?i fi dat seama de adev?rata semnifica?ie a unei astfel de compara?ii aruncate a?a, en passant. Dac? a f?cut-o, înseamn? c? Ovidiu îl cuno?tea bine pe Brutus, destinatarul s?u, ?i, de asemenea, orientarea sa politic? ?i de aceea putea s? indr?zneasc? f?r? niciun risc politic: pare a fi o bravad? fa?? de imp?rat. intr-adev?r, aici, mai clar ?i mai categoric decât în alt? parte, Ovidiu se situeaz? printre du?manii lui Augustus; am avut ocazia s? semnal?m acest lucru ?i cu alte prilejuri: de exemplu, când Sulmonezul era de partea celor doi Batoni, adev?rati hostes nu numai ai lui Augustus, ci ?i ai poporului roman. De data aceasta poe-tul îndr?zne?te mai mult: nu e de partea du?manilor str?ini, ci a du?manilor civili, precum Antoniu ?i Brutus. Dup? cum se ?tie, scrisorile lui Antoniu ?i discursurile lui Brutus con?ineau invective dure împotriva lui Augustus, care îns? a tolerat aceste injurii ?i le-a dispre?uit. M. Antoniu trium-vin.d, primul dintre cei doi du?mani ai lui Augustus la care Ovidiu face referire, pe cât de bun prieten al lui Octavian a fost imediat dup? uciderea lui Cezar, pe atât de crud du?-man a devenit dup?. Cu toate acestea principele nu a dispus ca toate scrierile sale s? fi distruse, dimpotriv? a permis erudi?ilor s? ?i le procure. ”