Volumul de fata cuprinde trei eseuri ale autorului francez despre ,,rasul provocat in mod special de catre comic. Acestea au la baza ideile urmatoare: comicul este uman, rasul are nevoie de o detasare emotionala fata de obiectul/subiectul vizat, rasul are o functie sociala.
Autorul exploreaza diferite ipostaze ale comicului in arta sau in viata de zi cu zi in functie de cauza care a produs efectul respectiv. Un om care se impiedica si cade poate starni rasul trecatorilor. in aceasta situatie comicul survine ca urmare a rigiditatii mecanice a personajului care a cazut pentru nu a putut evita un obstacol. si o diformitate poate starni rasul, insa una care poate fi imitata de o persoana care nu are acea diformitate. Exista si un comic al miscarilor, de exemplu, gesturile unui orator. in cel de-al doilea capitol, autorul analizeaza alta doua categorii: comicul de situatie si pe cel de limbaj. in fine, al treilea capitol este consacrat comicului de caracter.
Anexa de la sfarsitul lucrarii curprinde o scurta discutie despre definitiile comicului, dar si despre metoda utilizata de autor in cele trei capitole. Comicul tine de aceasta dimensiune a persoanei prin care se seamana cu un lucru, acest aspect al evenimentelor umane care imita prin rigiditatea sa de un fel cu totul spe-cial, mecanismul pur si simplu, automatismul, de fapt miscarea fara viata. El exprima, asadar, o imperfectiune individuala sau colectiva care necesita o corectie imediata. Rasul este insasi aceasta corectie. Rasul este un anumit tip de gest social care subliniaza si reprima o distragere speciala a oamenilor si evenimentelor.
