In Religii australiene Eliade ofera o critica explicita a „analfabetismului religios al atatora dintre cei care scriu despre religiile primitive” si argumenteaza in favoarea istoricitatii acestora, impotriva atat a evolutionistilor cat si a decadentistilor romantici, care vad dezvoltarea religiei ca pe o miscare liniara de la simplu la complex, primii „in sus”, iar ultimii „in jos”.
Aceste abordari, si altele, sunt aplicate la datele despre religiile aborigenilor australieni – Zei Supremi, Eroi Culturali, rituri de initiere si mortuare, vraci. Eliade manevreaza sursele clasice cu judecata echilibrata a istoricului si selecteaza aspectele valoroase ale celor mai bune autoritati moderne, intre care Berndt, Elkin, Stanner si Petri. Utilizand aceste date, el se misca de la inferenta la ipoteza si detecteaza prezenta anumitor tipare de ritual si credinta care apar in religiile de pe intreg continentul australian. Eliade s-a bazat pe intuitie ca sa descopere structuri si configuratii generale. Modelele si metaforele au ajuns sa fie privite, cum a prezis Max Black, ca o parte respectabila a culturii stiintifice: „Caci stiinta, la fel ca disciplinele umaniste, la fel ca literatura, este o problema de imaginatie.”
Eliade subliniaza ca descoperirea influentelor din Melanezia si alte parti ale Sud-Estului asiatic, precum si din zone mai indepartate cum ar fi India, a distrus pentru totdeauna notiunea simplist evolutionista a caracterului de Naturvolk cu adevarat „primitiv” al religiilor australiene, citand dovezi arheologice si lingvistice impecabile. Propria sa eruditie vasta in domeniul religiilor orientale si al samanismului siberian ii permite sa puna intr-o solida perspectiva comparata descoperirile sale privitoare la riturile de initiere si cultele secrete.
„Scopul ultim al istoricului religiilor”, scrie Eliade in concluzia finala a cartii sale, „nu este sa arate ca exista un anumit numar de tipuri sau tipare de comportament religios, cu simbologiile si teologiile lor specifice, ci mai degraba sa le inteleaga semnificatiile. Iar semnificatiile acestea nu sunt date odata pentru totdeauna, nu sunt ‘pietrificate’ in respectivele tipare religioase, ci sunt mai degraba ‘deschise’, in sensul ca se schimba, cresc si se imbogatesc de o maniera creativa in procesul istoric.” – Victor Turner – University of Chicago
Codul cartii: HER978-973-111-342-5
