Nimeni nu poate spune cand alege cineva sa nu mai traiasca pentru ca viata i-a fost trasa prea jos. Nimeni nu poate spune cand anume o societate, acumuland o cantitate de disperare, scarba si revolta incompatibile cu pofta minima de viata, isi atinge punctul ei de fierbere.
La noi, la romani, lucrul acesta e cel mai putin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a ramas pana in clipa de fata un mister. Romanii numesc «minune» o reactie colectiva pe care nimic n-o prevesteste. si care, raportata la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atat mai neverosimila.
De fapt, sublimul si eroicul nu pot fi programate. Ele apar intotdeauna dintr-o provocare nebanuita a istoriei. Abia provocat astfel, un popor descopera ca exista o iubire din care se poate muri si ca, daca vrea sa-si recupereze in extremis patria furata, el trebuie sa fie gata sa-si puna in joc viata pentru a-i reda un pret. (GABRIEL LIICEANU)
Ilustratia copertei: Dragos Patrascu, Pasarea om
