Sabia si imperiul. Militari la carma statului
Ce punti de legatura se pot identifica, in istoria secolului XX, intre germanul Hindenburg si francezii Petain sau de Gaulle, intre polonezul Pi?sudski si finlandezul Mannerheim, intre turcul Mustafa Kemal si oricare dintre cei pomeniti mai sus? Faptul ca toti s-au remarcat ca militari destoinici si ca toti au ajuns, in tarile lor, sa ocupe functia suprema. In ce mod, pentru cat timp si cu ce rezultate e deja o alta chestiune. Dar acest lucru s-a intamplat intotdeauna in conditiile unor crize pe care oamenii in uniforma au fost chemati sa le rezolve sau in care, cel mai adesea, s-au implicat din indemn propriu. O vocatie «imperiala» le-a fost comuna tuturor, daca restituim cuvantului imperium sensul sau initial, acela de «comanda, porunca, stapanire». O zicatoare tatara, frecvent citata de Mustafa Kemal Ataturk, «Numai mana care poate ridica sabia e vrednica sa tina sceptrul», este potrivita ca exerga acestor cariere stranii, care par, in plin veac XX, sa reinvie chipuri si legende ale trecutului. Toate numele mentionate au dobandit, la vremea lor, statutul de personaje, nu departe de acceptia literara a termenului. Toate au avut o existenta romanesca, toate pot deveni eroi de roman. – Stefan CAZIMIR
Fragment din carte:
„Nimeni altul decat Pilsudski nu va infatisa mai sugestiv circumstantele instalarii sale in fruntea statului polonez. Intr-o cuvantare rostita la 3 iulie 1923, el va sublinia ca a devenit dictator fara nici o staruinta sau concesie din parte-i, faptul explicandu-se printr-o singura cauza: Polonia noua, pe drept sau pe nedrept, si-a faurit de la primul ei pas simbolul sub forma omului imbracat in uniforma cenusie, destul de zdrentuita si patata, purtata inca din inchisoarea de la Magdebturg.” La 5 februarie 1919, Pilsudski a inaugurat Seimul imbracat in aceeasi veche uniforma incins cu sabia pe care i-o daruisera ofiterii Brigazii I. Rolul imaginii in constituirea unui mit apare astfel cu toata claritatea, iar spusele lui Pilsudski ca ar fi ajuns dictator impotriva vointei sale sufera o dezmintire majora. Caci a te infatisa parlamentului in tinuta militara exprima mai bine decat orice alt gest decizia de a institui un regim autoritar. Sa ne intrebarn acum daca Polonia renascuta putea fi guvernata altfel ar insemna sa pasim in istoria virtuala. A spune ca Pilsudski n-ar fi putut guverna in alt chip este in schimb o certitudine. Caci, nefiind militar de cariera, el se plamadise astfel prin propria-i vointa.
La 28 iulie 1919,Tratatul de la Versailles consacra renasterea statului polonez, fara insa a-i fixa cu precizie frontierele. Lupta pentru eliberarea teritoriilor de sub ocupatie straina va dura aproape doi ani. In zorii zilei de 19 aprilie 1919, polonezii apar pe neasteptate la Wilno. Pe 21 aprilie, orasul e in mainile lor. Frontul fusese mutat cu 200 de kilometri spre Est. Pe campiile Ucrainei, alte doua zile de lupta vor fi suficiente pentru ca Armata a 12-a sovietica sa fie aproape complet destramata, iar polonezii sa ocupe Kievul. Replica inamicului se produce in anul urmator, incepand din 15 mai 1920, cand ofensiva rusa se declanseaza pe o scara ampla. In fruntea trupelor se afla tanarul si ambitiosul Mihail Tuhacevski (fost ofiter in garda imperiala, acum in varsta de 28 de ani), care lanseaza o proclamatie prezumtioasa: „In Vest se joaca destinele revolutiei universale; drumul incendiului mondial trece peste cadavrul Poloniei.” Armatele sale inainteaza, in medie, 20 de kilometri zilnic. In Sud galopeaza legendara cavalerie a lui Budionnii Populatia civila e cuprinsa de panica. Dar in fata valului bolsevic, care traversase fara oprelisti 600 de kilometri, ajungand pana sub zidurile Varsoviei, se ridica zagazul temerarului Pilsudski. El isi intareste armata cu o divizie de voluntari si, in noaptea de 5 spre 6 august, se retrage in cabinetul sau din palatul Belvedere spre a concepe planul ripostei. ”
Ce punti de legatura se pot identifica, in istoria secolului XX, intre germanul Hindenburg si francezii Petain sau de Gaulle, intre polonezul Pi?sudski si finlandezul Mannerheim, intre turcul Mustafa Kemal si oricare dintre cei pomeniti mai sus? Faptul ca toti s-au remarcat ca militari destoinici si ca toti au ajuns, in tarile lor, sa ocupe functia suprema. In ce mod, pentru cat timp si cu ce rezultate e deja o alta chestiune. Dar acest lucru s-a intamplat intotdeauna in conditiile unor crize pe care oamenii in uniforma au fost chemati sa le rezolve sau in care, cel mai adesea, s-au implicat din indemn propriu. O vocatie «imperiala» le-a fost comuna tuturor, daca restituim cuvantului imperium sensul sau initial, acela de «comanda, porunca, stapanire». O zicatoare tatara, frecvent citata de Mustafa Kemal Ataturk, «Numai mana care poate ridica sabia e vrednica sa tina sceptrul», este potrivita ca exerga acestor cariere stranii, care par, in plin veac XX, sa reinvie chipuri si legende ale trecutului. Toate numele mentionate au dobandit, la vremea lor, statutul de personaje, nu departe de acceptia literara a termenului. Toate au avut o existenta romanesca, toate pot deveni eroi de roman. – Stefan CAZIMIR
Fragment din carte:
„Nimeni altul decat Pilsudski nu va infatisa mai sugestiv circumstantele instalarii sale in fruntea statului polonez. Intr-o cuvantare rostita la 3 iulie 1923, el va sublinia ca a devenit dictator fara nici o staruinta sau concesie din parte-i, faptul explicandu-se printr-o singura cauza: Polonia noua, pe drept sau pe nedrept, si-a faurit de la primul ei pas simbolul sub forma omului imbracat in uniforma cenusie, destul de zdrentuita si patata, purtata inca din inchisoarea de la Magdebturg.” La 5 februarie 1919, Pilsudski a inaugurat Seimul imbracat in aceeasi veche uniforma incins cu sabia pe care i-o daruisera ofiterii Brigazii I. Rolul imaginii in constituirea unui mit apare astfel cu toata claritatea, iar spusele lui Pilsudski ca ar fi ajuns dictator impotriva vointei sale sufera o dezmintire majora. Caci a te infatisa parlamentului in tinuta militara exprima mai bine decat orice alt gest decizia de a institui un regim autoritar. Sa ne intrebarn acum daca Polonia renascuta putea fi guvernata altfel ar insemna sa pasim in istoria virtuala. A spune ca Pilsudski n-ar fi putut guverna in alt chip este in schimb o certitudine. Caci, nefiind militar de cariera, el se plamadise astfel prin propria-i vointa.
La 28 iulie 1919,Tratatul de la Versailles consacra renasterea statului polonez, fara insa a-i fixa cu precizie frontierele. Lupta pentru eliberarea teritoriilor de sub ocupatie straina va dura aproape doi ani. In zorii zilei de 19 aprilie 1919, polonezii apar pe neasteptate la Wilno. Pe 21 aprilie, orasul e in mainile lor. Frontul fusese mutat cu 200 de kilometri spre Est. Pe campiile Ucrainei, alte doua zile de lupta vor fi suficiente pentru ca Armata a 12-a sovietica sa fie aproape complet destramata, iar polonezii sa ocupe Kievul. Replica inamicului se produce in anul urmator, incepand din 15 mai 1920, cand ofensiva rusa se declanseaza pe o scara ampla. In fruntea trupelor se afla tanarul si ambitiosul Mihail Tuhacevski (fost ofiter in garda imperiala, acum in varsta de 28 de ani), care lanseaza o proclamatie prezumtioasa: „In Vest se joaca destinele revolutiei universale; drumul incendiului mondial trece peste cadavrul Poloniei.” Armatele sale inainteaza, in medie, 20 de kilometri zilnic. In Sud galopeaza legendara cavalerie a lui Budionnii Populatia civila e cuprinsa de panica. Dar in fata valului bolsevic, care traversase fara oprelisti 600 de kilometri, ajungand pana sub zidurile Varsoviei, se ridica zagazul temerarului Pilsudski. El isi intareste armata cu o divizie de voluntari si, in noaptea de 5 spre 6 august, se retrage in cabinetul sau din palatul Belvedere spre a concepe planul ripostei. ”
Codul cartii: HUM978-973-50-5477-9
